Dragostea si Destinul

Capitolul 14

    
     Intru in baie și dau drumul la apa să curgă. Șorțul​ zboară de pe mine și în următoarea clipa mă cufund in apa fierbinte ce a umplut cada. Mă relaxez cam zece minute și apoi îmi fac rutina obișnuită. Ies înfășurată intr-un prosop imens alb și pufos. Am găsit intr-un final pantalonii și geaca dar nu pot sa merg așa.
     - Sebastian?
     - Ce e, draga mea?
     - Poți să îmi dai un tricou de la tine, te rog?
     - Sigur.
     Nu durează mult și se întoarce lângă mine cu un tricou negru cu un scris alb ciudat. Mă ajută să mă îmbrac cu el apoi mă sărută pe nas.
     - Mergem?
     - Da.
     Face un dus rapid, se îmbracă și pornim spre apartamentul meu. Deschid ușa și spre surprinderea mea îl găsesc pe Damian dormind in boxeri pe canapea. Nu pot sa descifrez privirea lui Sebastian, e o combinație de ură, gelozie, uimire și nervozitate.
     - Stai liniștit, l-am văzut și mai rău de atat. Spun eu apropiindu-ma de canapea. Îi i-au perna de sub cap dar nimic. Ce somn are omul asta?!
     - Hai, frumoasa adormita. Trezirea! Spun trantindu-ma pe spatele lui.
     - Inca cinci minute.... Se aude vocea adormita a lui Damian.
     - Nu vrei să cunoști "bunăciunea" ? Bine, noi am plecat.
     - Gata, gata, sunt treaz. Spuse el ridicandu-se brusc și daramandu-ma pe covor.
     - Idiotule. Tip eu la el.
     - Hai că nu te-ai spart.
     - Ce sa spun, glume clasa a treia. Zic eu ridicandu-ma. Bun, Sebastian el e cel mai idiot om pe care ai să îl cunoști în toată viața ta, cel mai bun prieten al meu, Damian. Damian, el e șeful meu, A.K.A iubitul meu A.K.A bunăciunea cu ochi de smaralde. Spun eu izbucnind in ras.
     - Mda...Spuse Sebastian întinzând mana spre el. Salut!
     - Salut, frate. Spuse el prinzandu-i mana. Deci el e ghinionistul, pardon norocosul care te are acum pe cap.
     - Ești un idiot.
     - De aia mă iubești!
     - Haha, unde e Adonis?
     - În dormitor. Mața aia e nebuna, jur. Nu ma lăsat să mă apropii de pat.
     - Păzește ce al lui. Spun indepartandu-ma de ei.
     - Da sigur. Sebastian, ai grija, zgaraie.
     - Pisoiul? Întreabă Sebastian cu o sprânceană ridicată.
     - Și el, dar eu mă refeream la Eve.
     Îl aud pe fratele meu din alta mama râzând.
     - Ce amuzant ești tu. Spun jucandu-ma cu pisoiul ce venise la mine.
     Sebastian îl lua in brațe pe micuțul ghemotoc de blăniță neagră și începu să se joace cu el.
     - Vezi, pe el îi place.
     - Și cu mine ce are? Se revolta Damian.
     - Nu îi place fata ta. Spun eu sec.
     Nu sunt rea deloc, dar Damian are ceva ce nu poți trece cu vederea când îți apare in cale. Părul șaten închis și ochii căprui pătrunzători îți mănâncă nopțile. Îl visezi fara sa vrei cum îți intră pana în suflet. Are privirea aceea specială care citește omul ca pe o carte deschisa. Multe dintre prietenele mele salivează după acel "V" perfect sculptat. Iar pătrățelele și pectoralii te îmbie să îi atingi și să te pierzi în brațele lui.
     - Ești foarte amuzanta, surioara. Eu trebuie să plec, mă găsesc cu Matt.
     - Iar umblii la mașină?
     - Dap.
     - O să înceapă să zboare mașină aia la cate modificări i-ai făcut.
     - Mea...Poate. Să vezi cum se aude noul sistem audio. E genial.
     - Cred.
     După ce se îmbracă își luă rămas bun de la noi și plecă.
     - Mergem puțin pe la restaurant? Mai am niste acte de semnat.
     - Sigur. Stai să mă schimb și eu.
     Mă duc în dormitor și îmi iau ceva haine din dulap. Pun repede pe mine o pereche de boxeri albi din dantela, o pereche de blugi negrii cu tăieturi și un tricou alb simplu.
     Cumva am reușit să mă asortez perfect cu el. Ce pot sa zic, mai sunt cupluri care se îmbracă la fel, nu? Sau sunt eu singura nebuna? Mă rog. Îmi incalt perechea favorita de bocanci și îmi pun geaca pe mine. Hey, o badgirl nu se schimba pentru nimic în lume.
     - Gata, haide. Spun eu luandu-mi cheile de la motor.
     - Nici să nu te gândești. Mi-a ajuns atâta adrenalina in ultimele 12 ore. Spuse el râzând.
     - Pai și cu ce mergem?
     - Un taxi e mai mult decât binevenit.
     - Bine.
     Spre marea noastră fericire am găsit unul chiar în fața complexului de apartamente. În câteva minute ajungem la restaurant și eu fug glonț în bucătărie.
     - Hey, Guido.
     Îl strig dar nu răspunde. Mă apropii de aragaz și îl văd cu căștile în urechi amestecând de zor intr-o oala imensa.
     - Hey. Spun eu punând mâna pe umărul lui.
     - Buna, Julieta. Își scoase căștile din urechi și mă privi lung. Ce e cu tine?
     - Ce vrei sa spui?
     - Parca radiezi. Ai alta strălucire în ochi.
     - Posibil. Mulțumesc pentru sfaturi aseară. Spun eu imbratisandu-l. Ai avut dreptate.
     - Știam eu ce ziceam. Cum a fost?
     - Bine, cred. Spun eu rușinată.
     - Doar bine?
     - O haide, nu am venit la spovedanie. Spun eu și pufnim amândoi in ras.
     - Bine, bine.
     Nu după mult timp intra Danielle in bucătărie.
     - Hey, ne-a chemat sefu' in biroul sau pe toți. Repede.
     Ce s-o fi întâmplat? O fi totul bine?