Dragostea si Destinul

Capitolul 18

     Perspectiva lui Sebastian.

     Deabea aștept să ajung acasă la îngerul meu. Mă ucide femeia asta. Nu înțeleg cum a reușit să se strecoare în viața mea atât de ușor dar acum simt că nu pot sa respir fara ea. Am plecat val vârtej de la restaurant odată ce inspectorii sanitari au părăsit incinta. Controale stupide și inutile. Vreau sa ajung cat mai repede la ea. Calc pedala de accelerație până la refuz și simt cum se dezintegrează cauciucurile. Cred că iese fum din ele la cat de tare forțez mașină.
     După un drum relativ scurt plin de înjurături in trafic ajung in fața ușii apartamentului ei. Ușa e deschisa. Ciudat! Ea nu lăsa niciodată ușa așa. Intru și văd dezastrul dinăuntru. Vase sparte, sertare aruncate, foi rupte. Ceva nu e bine.
     - Eve? Strig dar nu răspunde nimeni.
     Ce se întâmplă aici? În bucătărie e și mai rău. Cafeaua e vărsată pe jos, țigarea e fumata singura in scrumiera iar cafeaua pe care i-am pregatit-o de dimineață e aproape neatinsă.
     Nu! Nu se poate! Unde e? Ce a fost atât de urgent încât să facă dezastrul asta?
     Încep să mă panichez. Daca i sa întâmplat ceva? Daca e rănită? Motorul ei de în parcare deci sigur a plecat pe jos. Doamne...
     Văd un bilet pe ușă dormitorului ei... Ce naiba? Doar na....

     " Sebastian
      Îmi pare rău că sa ajuns pana aici. M-am lăsat dusa de val și am exagerat. Nu vreau să mă mai cauți, vreau sa dispari din viața mea. Ai fost cea mai mare greșeală a vieții mele, nu simt nimic pentru tine. Îmi pare rău că te-am amăgit cu sentimente deșarte. Îl iubesc pe Damian și vreau să îmi intemeiez o familie cu el, nu cu tine.
                                   Eve."
    

     Mda... Asta e cu siguranță o greșeală.
     Nu e scrisul ei, îl cunosc atât de bine. Cineva se joaca cu mine și cu nervii mei și o sa iasă urat. Simt că tremur de nervi, ce dracu? Damian? Nu cred asta nici intr-un milion de ani.
     Vorbind de lup. Îl văd că intră pe ușă și rămâne blocat.
     - Ce sa întâmplat aici?
     - Perfect, chiar omul pe care vroiam să îl văd. Spun și mă reped la el.
     Îi apuc de gulerul gecii de piele și îi ridic în sus.
     - Ce dracu?
     - Daca asta e o gluma proasta vreau sa va opriți în clipa asta. Îi zbier in fata.
     - Ce gluma, frate? Ce tot vorbești acolo? Unde e Eve? De ce arata locul asta de parcă a trecut taifunul prin casă?
     - Unde e Eve?
     - Asta vreau și eu să știu. Daca i-ai făcut ceva, îți jur că te omor cu mana mea. Îmi prinde gatul în mâini și strânge. Al naibii, ce forță are. Nu pot sa respir.
     - Nu i-am făcut nimic, Idiotule, doar ce am ajuns.
     - Ceva nu e bine.
     - Ce crezi că sa întâmplat aici?
     - Cred că are legătură cu tatăl ei....Spuse și îmi dă drumul.
     Îl las jos și mă trântesc pe canapea. Cele mai negre gânduri îmi trec prin cap. Doamne, daca a pățit ceva îi omor pe toți.
     - Ce facem? Îl întreb speriat. Trebuie să o găsim.
     - Am un prieten care se pricepe la calculatoare si la tehnologie in general.
     - Așa și?
     - Îl pot ruga să localizeze prin satelit telefonul lui Eve.
     - Da....Mă trezesc tipand. Suna acum in momentul asta. Nu mai pierde nici o secundă. Viața ei poate fi în joc.
     - Linisteste-te, e puternică. Se va descurca in orice situație.
     - Nu vreau sa stau sa aflu. Grabeste-te.
     Îl văd cum scoate din buzunar și vorbește la el cam cinci minute timp in care eu mă plimb ca un leu în cușcă.
     - Deci? Îl întreb când lăsa telefonul jos.
     - Vestea buna e că am găsit-o. Dar e semnalul foarte slab. Vestea rea....E tocmai în India. Nu reușește să găsească orașul propriu-zis doar zona.
     - Nu îmi pasă dacă trebuie să străbat toată țara de la un capăt la altul. O sa o găsesc.
     - Bine, pregateste-te, Maine plecam.
     - În regulă.
     Pleacă și rămân singur.
     Unde ești, iubita mea? Sper din suflet că ești bine.... Doamne, te rog, fă sa fie bine totul și să îmi găsesc îngerul. Nu mă mai pot stăpânii. Lacrimile încep să se înnoade in barba in timp ce obrajii îmi ard.
     - Te găsesc eu, prințesa mea. Nu te teme.