Căci ca un muritor pentru un vampir
Sunt o pungă de plasmă din care se hrănesc mulți
Și mă storc pe rând: unii încet, alții repede.
Uneori am senzația că mor, dar niciodată nu mă golesc.
Mă țin în viață ca să mă umplu la loc.
Încep să mă stric, dar nu-i deranjează, ba chiar sunt mai mulți atrași acum
Și eu strig și urlu la nimicnicie... Dar de unde să am un răspuns?
YOU ARE READING
a fi pierdut
Poetry„ Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur.
