A șaptesprezecea

14 2 1
                                    


Și-atunci când nu voi mai fi
Să regreți și plâns, și zdruncinat
Să privești spre cerul înstelat.
Să cauți o stea pitică care, chinuind se ridică
Și crește, crește și se face mare,
Și să zâmbești cu ochiii triști
Când ea va licări-n adins,
Căci ai realizat ceva în existența asta a ta—
Ai ucis și-ai făcut o stea.

Pentru cel pe care îl credeam salvarea mea.

a fi pierdut Where stories live. Discover now