Săruturi albe văd în jur.
Nu-i urmă de amor în ele,
Nici urmă de culori, de viață,
Doar urme frânte de plăcere.
Și-acele mari frânturi de clipe
Îmi provoac-adânc durere,
Căci sărutul e o artă
Ce s-a transformat în rele.
Au dispărut movul și rozul
Și dulcele roș-sângeriu.
La ce bun să tot schițezi Everesturi
Când în exterior cercurile sunt monotone și pustii?
*Nici eu nu știu ce am vrut să spun cu ultima strofă*
ΔΙΑΒΑΖΕΙΣ
a fi pierdut
Ποίηση„ Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur.
