Și-am urlat când agonia
Mi-a înodat glasul trupesc.
Mi s-a scurs în jos pe gât;
Sacadat, am înghițit.
Am simțit atunci durere
Cu gust acru și amar.
Pleoapele-căzut-au grele
Și-am căzut... iar și iar.
Așa cad de multe zile,
Nu s-oprește, parcă zbor,
Însă tare groază mi-e
Că sfârșind tot n-am să mor.
N-am să sufăr, n-am să plâng
Am să stau în întuneric
Și gândind încet la toate,
Voi mima un dans feeric.
YOU ARE READING
a fi pierdut
Poetry„ Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur.
