Căsătorie aranjată - ✔ -

2⃣1⃣

AUTOR POV's

Se plimba din stânga în dreapta, nu avea nicio idee despre ce vorbea acel necunoscut. De 2 ore îndelungate încearcă să găsească măcar un indiciu care să-l poată aduce mai aproape de fiica lui. Nu era singurul tensionat, și Namjoon era la fel ca Eric, speriat ca ceva să nu se fi întâmplat cu ea.

-Eric: Tot nimic?

-Suga: Am încercat să localizez apelul dar se pare că s-au gândit la asta și au blocat locația.

-Eric: La naiba!

Spune și aruncă paharul de perete făcându-l bucăți. Se simțea așa de neajutorat în acel moment. Doar un singur lucru mai poate face acum. Își i-a telefonul și pleacă în spatele casei lăsându-i pe unii încă speriați iar pe alții încă căutând informații cât mai ajutătoare.

109-576-001 → "apelează"

-x: Alo?

-Eric: Seungmin! Am nevoie de ajutorul tău și al băieților.

-Seungmin: Oh! Eric! Ce s-a întâmplat? Ai plecat așa brusc încât ne-am îngrijorat pentru tine.

-Eric: Nu vă faceți griji, sunt bine. Știi ce s-a întâmplat acum 6 ani în urmă toamna?

-Seungmin: Hm, eu am intrat în clan cam prin 2017. Dar Gheorghe și Vasile s-ar putea să știe.

-Eric: O să-ți aștept apelul. Când o să rezolv problema asta am să vin direct la sediu cu o explicație.

-Seungmin: Nu-ți face griji Eric! Suntem ca frații. Contează pe noi.

-Eric: Mulțumesc!

Spune și închide apelul intrând înapoi în casă așezându-se pe canapea sub privirile băieților. Se uită la telefon așteptând mai rapid un răspuns de la membrii lui din clan. Deodată o sonerie de telefon se aude, se uită unii la alții verificându-și telefoanele. Iar într-un final telefonul lui Namjoon era cel care sunase. Își mări ochii când văzu numele apelantului.

-Namjoon: Bună!.. Mamă!

-Seolhyun: Namjoon-ah! Am sunat-o și pe Alessia dar nu a răspuns! A pățit ceva..?

Trebuie să o mintă, nu aveau cum să-i spună adevărul. Iar înrăutăți starea. Mama lui plecase pentru a se recupera și nu poate să o îngrijorească ca după să se ducă pe apă Sâmbetei toată recuperarea pe care o făcuse până acum.

-Namjoon: Oh! Păi telefonul ei nu mai are baterie iar acum este în baie, face duș.

-Seolhyun: Ah! Am crezut că s-a întâmplat ceva. Atunci aveți grijă de voi și ai grijă de fiica mea! S-a înțeles?

-Namjoon: Vorbele tale îmi sunt ordine my lady.

-Seolhyun: Copil ce ești! Vă sun mai târziu. Pa scumpule!

-Namjoon: Pa mamă! Ai grijă de tine!

Auzise doar un "Mhm" și după închise apelul. Dar soarta face ca de data asta telefonul lui Eric să sune, era ce aștepta cel mai tare. Momentul în care poate găsi un indiciu în legătură cu răpirea fiicei lui.

-Erica: Seungmin! Spune tot ce ai aflat!

-Seungmin: Frățioare, ai dat de belea. Suntem în drum spre aeroport, venim în Coreea. O să discutăm mai multe acolo.

Terminând fraza, închide apelul lăsându-l pe acesta confuz. Dar rămâne răbdător vrând să facă totul corect ca să-și găsească fiica cât mai repede.

-Namjoon: Ne poți explica și nouă ce se întâmplă?

-Eric: Ei bine..

ÎNTR-UN LOC SECRET

Tot bătea din picior, nu mai avea răbdare. După ce îl sunase cu o zi înainte pe tatăl fetei tot aștepta momentul în care îl va suna și recunoaște. Aștepta acest moment încă de la prima lor întâlnire, dar se pare că Eric nu-l mai ține minte deloc.

-x1: Șefu! Hyunjin vrea să-și schimbe locul de gardă. Spune că nu-i mai suportă atitudinea fetiței.

Acesta râse puțin ridicându-se de pe scaunul de la birou intrând în camera fetei văzându-i un obraz vânăt. Știa ce se întâmplase deja. Hyunjin nu se mai putu abține și a plesnit-o fiindcă aceasta nu tăcuse.

-Jae Hon: Poți pleca Hyunjin.

Acesta doar plecase fără să se mai uite în spate la creatura, așa cum gândea el, care i-a mâncat mințile cu gura ei mare vorbăreță.

-Jae Hon: Asta se întâmplă când nu știi să taci.

Spune luându-o maxilar întorcând-o ca să-i poată vedea obrazul. Alessia face cumva și își întoarce capul dându-i mâna jos de pe fața ei. Rânjește și apucă un scaun punându-l în fața ei așezându-se.

-Alessia: Tot nu mi-ai răspuns la întrebare.

-Jae Hon: Care întrebare?

-Alessia: De unde o cunoști pe mama?

-Jae Hon: Oh! Asta? Ei bine, cred că trebuia să afli într-un sfârșit. Nu?

-Alessia: Nu înțeleg, ce trebuie să aflu..?

-Jae Hon: Eric nu ți-a spus niciodată cine este tatăl tău?

-Alessia: El este tatăl meu!

Începe să râdă ca un maniac în timp ce fata privea confuză. Se gândea că poate este băut. Sau este ceva ce nu știe.

-Jae Hon: Scumpo.., eu sunt tatăl tău!