Căsătorie aranjată - ✔ -

5⃣8⃣

-Kevin: Mai vreau~

Înainte ca Alessia să se ridice pentru a-i înmâna lui Kevin o clătită Namjoon se ridicase primul servindu-l atât pe el cât și pe Ana.

Toți patru erau împreună la micul dejun, Ana stătuse la Alessia iar Namjoon venise de dimineață. Sunt deja de 5 luni împreună și nu au avut niciun fel de ceartă.

-Kevin: Mulțumesc tati.

-Namjoon: Cu plăcere fiule.

Ciufulindu-i părul se întoarce la a mânca sub privirea drăgăstoasă a iubitei lui. Adora să vadă clipele de tată - fiu, încă se simte vinovată din cauza despărțirii dintre el și Kevin. Dar nici acum nu era prea târziu și se bucura că într-un final fiul ei a primit ceea ce și-a dorit mereu, un tată.

-Ana: Mami, putem merge în parc astăzi?

-Alessia: Nu știu ce să zic, trebuie să merg la facultate și am teme de făcut, de învățat pentru testele ce urmează.

-Kevin: Te rog mami.

-Ana: Te rugăm mami.

-Namjoon: Copii nu mai insistați, dacă mama voastră a spus că nu poate nu o presați. Este deja stresată.

-Ana / Kevin: Ne pare rău.

-Alessia: Dacă mă gândesc mai bine s-ar putea să am puțin timp.

Spune punându-și mâna sub bărbie ca și cum s-ar gândi iar după le zâmbește făcându-i pe micuți să țipe de fericire.

LA GRĂDINIȚĂ

-Namjoon: Aveți grijă și să ascultați de doamna învățătoare, bine?

-Ana: Da tati, promitem că vom fi cuminți.

-Kevin: Da, sunt de acord cu noona.

-Namjoon: Ăștia sunt copiii mei.

Spune dându-le câte un pupic pe obraz lăsându-i pe mâna educatoarei în timp ce Alessia le făcea cu mâna.

Intrând în mașină se îndrept spre facultate, unde Alessia era urâtă și iubită de unele fete care erau army.

-Namjoon: Te înțelegi bine cu toți? Dacă cineva te rănește spune-mi imediat.

-Alessia: Stai liniștit Joon, nu este nimic de genul.

Îl asigură punându-și mâna peste a lui zâmbindu-i iar acesta răsuflă ușurat. Nu vrea ca din cauza lui să pățească ceva.

Din cauza armylor toxici care nu înțeleg că și ei au o viață personală în care vor să-și întemeieze o familie sau vrea să aibă pe cineva lângă ei care să-i iubească ca pe niște bărbați.

-Namjoon: Nu mai lua autobuzul, vin eu să te i-au.

-Alessia: Dar pot să vin acasă și singură.

-Namjoon: Nu am încredere în oamenii din jur, nu vrea să ți se mai întâmple ceva așa că vin eu și fără comentarii.

Dându-se bătută răsuflă datorită îngrijorării iubitului ei, îi place că se îngrijorează pentru ea, asta îi arată că îi pasă. Dar uneori este prea exagerat, nu o lasă să plece deloc singură de acasă, nici dacă se duce să i-a o pâine de la magazinul de lângă.

Ajunși în fața facultății Alessia își dă centura de siguranță la o parte vrând să iasă numai că este oprită de cineva ținând-o de mână.

-Namjoon: Nu crezi că ai uitat ceva?

Spune arătând cu degetul spre obrazul lui jucăuș. Dându-și ochii peste cap se apropie de el iar el se întoarce ajungând ca buzele lor să se lipească urmând un sărut timid și drăguț.

Despărțindu-se, Namjoon se bosumflează. Voia să stea mai mult dar Alessia se grăbea, era deja în întârziere și nu mai putea sta pentru că iubitul ei avea nevoie de săruturi de dimineață.

-Alessia: Ne vedem mai târziu Joon. Te iubesc.

-Namjoon: Pa! Și eu te iubesc!

Iese făcându-i cu mâna când pornește motorul întorcând volanul plecând spre companie.

Intrând în facultate, este privită de mulți oameni, știa și de ce. Era obișnuită cu asta, cam așa se întâmplă din prima zi și a devenit o rutină pentru ea.

Deschizându-și dulapul își i-a cărțile pentru ora de istorie și se îndreaptă spre sală. Ochindu-și prietena se furișează prin spatele ei, ea vorbind cu căpitanul echipei de fotbal aka crush-ul ei.

Făcându-i semn lui Jong In să nu spună nimic aceasta se pregătește să o sperie numai că roata se întoarce când Lia se întoarce făcând-o pe ea să se sperie.

-Alessia: Ah~!

-Lia: Credeai că nu te văd?

-Alessia: Da, chiar asta credeam. Ai cumva ochi la spate?

-Lia: Sunt extraterestru Ale.

-Alessia: Adevărat.

Așa era porecla Liei, extraterestru. Deoarece este mică cu ochii mari și negri.

-Jong In: Ne vedem mai târziu Lia.

-Lia: Sigur Jong, pe mai târziu.

După ce băiatul pleacă Alessia rânjește îndreptându-se cu Lia spre sala în care amândouă au oră.

-Lia: Ce e cu rânjetul ăla domnișoară Min?

-Alessia: Tu și Jong In? În sfârșit te-ai decis să-i confesezi?

-Lia: Ce? Nu! M-a rugat să-l meditez la matematică fiindcă are note mici și dacă nu și le mărește nu poate juca la meciul de săptămâna viitoare.

-Alessia: Mă întreb când vei avea și tu un iubit.

-Lia: Prefer să stau singură cu motanul meu Felix.