Căsătorie aranjată - ✔ -

Capitolul 6

Namjoon, de abia își deschise ochii frecându-i din cauza luminii ce-l orbea, după ce-și revine se uită la mine, care eram în picioare iar apoi la mama lui ce stătea cu un zâmbet imens în fața ușii.

     — Trezirea somnorosule, faceți-vă bagajele! Plecăm într-o oră.

      — Acum le facem doamnă Kim.

      — De ce mă doare capul atât de tare?

Cu ochii mari îmi mușc buza de jos vinovată, știind foarte bine cauza pentru acea durere de cap. Nu trebuia să-i dau atât de tare.

     — Vino la mine în cameră, îți dau o pastilă și o să-ți revii.

     — Aish, mă doare tare.

Cu asta fiind spuse mama și fiul plecase din camera mea iar eu încep a-mi face bagajele începând a râde amintindu-mi fața lui când era atât de neștiutor din ce cauză a început să-l doară capul.

———

Ajunsesem în aeroport împreună cu doamna Kim și Namjoon, ce stătea somnoros pe scaunele de așteptare aproape adormit.

Iar ca de obicei, tata este ocupat cu munca și nu a putut să vina să-și ia rămas bun de la propria fiică, tipic lui, mereu pune serviciul pe primul loc. Câteodată mă întreb dacă chiar ține la mine sau doar mă crește fiindcă îi este milă.

Se anunță îmbarcarea către Coreea "Zborul către Coreea de sud este pe cale să decoleze, rugăm pasagerii să se alinieze în fața porții numărul 13 cu actele necesare pregătite" , Namjoon se ridicase instant auzind anunțul căutându-și prin buzunare speriat.

      — Pașaportul meu este la tine?

Mă întreabă cu o privire terifiată căutând prin bagaje, genți și bunuzarele hainelor grăbit.

      — Nu, nu este la mine.

      — La naiba, nu-l găsesc!

      — Este la mine idiotule, mereu îl pierzi când îl ții tu!

Doamna Kim îi face observație scoțând pașaportul din geanta ei cu o privire ucigătoare către fiul ei.

Ne grăbim către poartă și prezentăm pașapoartele când ajungem la verificarea actelor. Ne îmbarcăm în avion iar Namjoon se așază în stânga mea iar mama lui avea locul în fața noastră.

Imediat ce avionul decolase o frica mă străbătu prin tot corpul ceea ce m-a facut să-mi încleștez pumnii și să închid oochi. Simțind o căldură peste mâna mea îmi deschid ochii și mă calmez când îl văd pe Namjoon zâmbind.

     — Va fi bine, ține-mă de mână dacă îți este frică.

Îi returnez zâmbetul și încerc să mă calmez puțin, câte puțin. Rămân uimită de priveliștea minunată când îmi fac curaj și privesc pe geamul micuț din dreapta mea, deodată simt ceva greu pe umărul meu, Namjoon adormise precum un prunc.

———

Am ajuns în fața unei case mari după un drum lung, se pare că voi sta împreună cu băieți. Nu știu cum mă voi descurca, dat fiind faptul că voi fi singura fată în din acea cas Sunt distrasă din gândurile mele profunde de către Namjoon ce mă privește confuz.

     — Ce aștepți, vrei să stai afară? Intră.

     — Scuze, eram cu gândul la altceva.

      — Mi-am dat seama de asta, dar stai trează fiindcă o să urmeze multe.

     — De ce spui asta?

     — Ai să afli când o să intri înăuntru.

Intrăm înăuntru și după doi pași, fără să-mi dau seama sunt săltată de toți băieții la îmbrățișări urându-mi felicitări pentru căsătorie.

      — Oh, Namjoon, iubita ta este atât de drăguță! Este aproape la fel de frumoasă ca mine.

     — Da, și este pitică exact ca Jimin hyung.

      — Yaa! Pe cine faci tu piticanie? Eu sunt în creștere idiotule.

      — Îmi place de ea, are swag.

      — Pari atât de tânără, câți ani ai domnișoară?

Mă întreabă un băiat ce parcă strălucea prin zâmbetul lui dulce

      — Nu cred că are mai mult de 17-18 ani.

Spune un alt băiat destul de chipeș cu părul albastru și un cățeluș mic în brațe.

     — Ddaeng, am 15 ani.

     — Câți ani ai zis că ai? Cred că nu am auzit bine.

     — Ești surd sau vrei să-ți fac programare la un orelist?

Băieții continuă să converseze, iar Jimin, din câte am înțeles acesta este numele lui, îmi arată camera unde o să stau iar spre surprinderea mea nu era una roz, ci era albă cu draperii galbene-maronii și un pat mare.

     — Îți place? Eu am decorat-o în mare parte cu ajutorul celorlalți.

     — O ador, mulțumesc!

     — Poți fi și bună, nu credeam că am să ți văd această latură prea curând.

     — Ha ha, ce amuzant, să nu te obișnuiești cu asta.

     — Cred că ești obosită, te las să te instalezi și să te odihnești. Dar va trebui să te trezești pentru cină.

     — Poți intra, și vii să mă trezești când este nevoie.

     — Bine, somn ușor.

Cu astea fiind spuse, acel băiat pleacă iar eu încerc adorm fără să mai despachetez bagajele, fiind prea obosită după acel drum lung.

Nu știu cum va fi să locuiesc  cu ei, dar sper să nu se întâmple ceva ciudat. Nu știu să mă comport cu băieții, sunt foarte ciudată în preajma lor și-mi ridic un zid între noi.

Prima aparență mi-a dat o impresie bună despre ei, dar mă rog să nu mă înșel și să fie total opusul a ceea ce cred eu.

▻ NAMJOON

Toți erau confuzi de ce mă căsătoresc cu o fată minoră, ci nu una majoră, exact cum ar trebui să se întâmple.

     -— Namjoon, cum poți să faci asta? Chiar dacă mama ta te-a rugat să te căsătorești cu ea, fata aceasta este o copilă, nu este bine ce faceți.

     — Uite, Jin, mama e bolnavă fiind în ultimul stadiu de cancer așa că nu vreau să fac  ceva ce o poate supăra

     — Dar totul este greșit, nici liceul nu a absolvit și ea se căsătorește.

    — Știu Yoongs, dar n-am încotro. Nu pot să i spun nu mamei, pur și simplu nu o pot face. Vreau să-i îndeplinesc dorința.

    — Totuși fata arată bine, are un corp excepțional. Dacă o lași, o iau eu.

    — Jimin!

    — Glumeam, glumeam!

Toți își dau ochii peste cap și se întorc la treburile lor, adică să facă nimic. Îi înțeleg că îmi spun aceste cuvinte, dar orice ar fi eu nu aș putea renunța acum.

Mama este singura persoană care mi-a mai rămas din familie. Știind că o voi pierde în curând îi voi îndeplini fiecare dorință, cu orice preț.