Căsătorie aranjată - ✔ -

Capitolul 3

▻ ERIC

Stau la birou așteptând un telefon important de la Min Ho, mâna mea dreaptă. Alessia nu știe exact ceea ce fac la companie și este mai bine să nu știe, altfel aș pune-o în pericol. Identitatea mea trebuie să rămână secretă, orice ar fi.

Telefonul se face resimțit prin sonerie, îl i-au rapid ducându-l la ureche răspunzând. Ciudat e că este un număr internațional, poate și-a schimbat numărul de telefon.

      — Alo?

      — Eric?

Rămân surprins când aud o voce de femeie, deși mi se pare foarte familiară.

     — Eu sunt, cu ce vă pot ajuta?

     — Nu mi recunoști vocea?  Sunt Seolhyun.

     — Seolhyun, a trecut ceva timp. Cu ce te pot ajuta?

     — Voiam doar să te anunț că în seara asta ajung în Anglia cu fiul meu, am rugăminte, ne poți lua de la aeroport? Și dacă am putea sta la tine, ar fi minunat!

     — Atât pot face și eu pentru o prietenă veche, la ce oră aterizați?

     — La cinci după-amiază,  trebuie să vorbim ceva important despre fiica ta.

     — Am să-mi trimit șoferul după voi. Ce e cu Alessia?

     — Vorbim mai amănunțit când ajung, la revedere!

     — La revedere!

Oare ce vrea să-mi spună în legătură cu fiica mea? Sunt curios și în același timp și speriat, are să-mi dea vești proaste? Poate, el a aflat de Alessia, nu am să permit asta, niciodată.

Ea va fi în pericol dacă el îi află identitatea reală, îmi voi da viața să o protejez, așa cum și-a dorit Miranda.

▻ ALESSIA

Orele s-au terminat demult și ajunseserăm acasă de câteva ore, acum stau plictisită, singură, în camera mea precum un câine plouat. Urăsc când rămân singură, fără nimeni, doar eu și liniștea.

Până când ușa se aude deschizându-se. Mă duc jos, coborând pe scări, și-l văd pe tata spunându-i bucătăresei ce să pregătească la cină. Presupun că avem invitați, altfel nu vine tata acasă atât de devreme.

      — Alessia du-te și îmbrăcate cu ceva elegant, avem oaspeți.

Imediat ce mă zărește îmi ordonă să mă îmbrac elegant, câteodată aș vrea doar să-i dau replica și să plec din fața lui. Dar văzându-l atât de obosit am renunțat la această idee.

     — Cine vine?

     — Nu mai pune întrebări și du-te, v-or ajunge imediat.

     — Mă duc, mă duc!

După cum mi-a poruncit tata, am plecat în camera mea, dar habar nu am cu ce să mă îmbrac. Scotocesc prin șifonier, până am dat de o rochie destul de elegantă.