Căsătorie aranjată - ✔ -

4⃣3⃣

Tocmai ce terminase de despachetat și aranjat toate lucrurile se așeză pe canapeaua din sufragană trăgându-și sufletul până când o voce o făcu să tresare.

-Marius: Ai terminat?

-Alessia: Da.

-Marius: Este ceva ce vrei să-mi spui? Pari puțin tensionată.

Spune acesta observându-i comportamentul de ceva timp. Știa că fata are ceva și avea să afle fiindcă vrea să se înțeleagă cât timp vor sta împreună de acum în colo.

-Alessia: De fapt mă macină ceva și chiar ar trebui să-ți spun și ție. Oricum aflai într-un moment dat.

-Marius: Te ascult, îmi poți spune orice.

-Alessia: De fapt..sunt însărcinată.

-Marius: Ce?!

Se gândea că poate fi orice altceva dar nu s-a așteptat la această confesiune. Mărindu-și ochii instant se plimbă din stânga în dreapta gândindu-se.

-Marius: Trebuie să avortezi!

-Alessia: Ce?! Nu! În niciun caz!

-Marius: N-am să las acel plod să intervină în studiile tale!

-Alessia: Te auzi ce spui? Nici să nu te gândești că voi avorta! Este doar un suflet nevinovat, nu are nicio vină că părinții lui sau ei sunt niște idioți.

-Marius: Nu ai să păstrezi acel copil!

Luând-o agresiv de mână o ridică mergând spre ușă fiind foarte hotărât de, decizia luată.

-Alessia: Te rog, nu!

Încerca să-i de-a mâna de pe a ei dar nu avea puterea. Nu avea forța pentru a-l opri.

-Alessia: Te rog..

Auzindu-i plânsetul înfundat se întoarce către aceasta iar inima i se înmoaie când îi vede ochii roșii înlacrimați ce sclipeau ca două stele noaptea. Asta îl făcea să-și aducă aminte de mama ei.

Dându-i drumul la mână face un pas în spate punându-și mâna pe frunte zicând.

-Marius: Ești liberă să păstrezi acel copil.

Spune plecând în camera lui lăsând-o pe aceasta să cutremure și să cadă la pământ plângând încontinuu.

S-a despărțit de prietenii ei, de unchiul ei ce-i este precum un tată. Dar mai ales de cel pe care îl iubea, de cel care i-a dăruit un copil pe care este dispusă să-l păstreze cu orice preț.

-Alessia: Nu vei păți nimic bebe. Mami este cu tine.

7 LUNI MAI TÂRZIU

Stând în pat privind un documentar despre bebeluși își mângâie burtica de 8 luni jumătate zâmbind.

-Alessia: Încă puțin și o să ne vedem scumpule.

În urmă cu două luni aflase că are un băiețel sănătos tun. Acum bunicul ei o susține în timpul sarcinii iar anul acesta școlar l-a pierdut fiind pregătită să înceapă anul viitor.

Pierduse legătura cu Valeria, despre băieți nu a mai aflat nimic iar cu Eric mai apuca să vorbească de două ori pe săptămână din cauza misiunilor ce se înmulțeau.

Împlinise 16 ani cu două luni în urmă iar drept cadou bunicul ei i-a făcut o surpriză pregătindu-i o cameră micuțului alături de camera ei.

-Alessia: Fratele sau sora ta are acum 3 luni. Aș fi vrut să fiu acolo să o/îl văd dar ai apărut tu micuțule și nu regret deloc.

4 ANI MAI TÂRZIU

-

Chloe: La mulți ani Alessia!

-Linda: La mulți ani scumpo!

Suflând în lumânări cu ajutorul lui Kevin aceasta dă drumul câtorva lacrimi de bucurie cât și de tristețe.

-Alessia: Vă mulțumesc fetelor! Sunteți cele mai tari!

În acești 4 ani Alessia a devenit o femeie, nu de curând a absolvit liceul iar Linda și Chloe sunt cele mai bune prietene ale ei.

Marius murise la cu un an în urmă din cauza cancerului de creier. Aflase prea târziu și nu s-a mai putut face nimic iar de atunci nu l-a mai văzut nici pe Eric dar țin legătura prin telefon.

Deși Alessia era mai mare ca ele cu 2 ani asta nu o împiedica să le asculte cum o mamă face cu fiica ei. Ele două au fost cel mai mare ajutor al fetei de când începuse liceul. A ajutat-o foarte mult să se adapteze la noul mediu.

Primea mereu insulte cum că este analfabetă și a rămas repetentă dar a dovedit că nu este chiar așa și ajunsese prima din clasă la învățat și cu media cea mai mare.

-Kevin: Mami de ce plângi?

-Alessia: Sunt lacrimi de fericire scumpule. Sunt fericită că sunt alături de voi aici.

-Linda: Poți conta pe noi cu orice.

-Chloe: Și poți să ne spui orice. Te vom ajuta orice ar fi.

-Alessia: Mulțumesc fetelor, chiar nu știu ce am făcut să vă am ca prietene.

-Chloe: Nu ne flata atât. Ne cunoaștem de atâta timp.

-Linda: Dând asta la o parte, te-ai decis? Vei pleca înapoi în Coreea?

Aceasta le spusese fetelor cu puțin timp în urmă că și-ar dori să se întoarcă în țara ei natală deoarece îi este dor de unii.

-Alessia: Sunt foarte decisă fetelor. Plec acasă.

La mulți ani army~ 💜