Căsătorie aranjată - ✔ -

Capitolul 5

    — Da, cu atât mai repede, cu atât mai bine.

Rămăsesem șocat, de abia ce-am ajuns și ei au planificat deja data nunții, nu-mi venea a crede urechilor.

     — O să vă căsătoriți luna viitoare!

Mă prefăcusem în stană de piatră, parcă timpul se oprise în loc. O lună este un timp extrem de scurt, iar eu nu sunt pregătit încă pentru ce va urma.

     — Dar eu  va trebui să merg la liceu. Nu pot pleca.

     — Te vei transfera la o școală din Seul, sunt sigură că te vei adapta în cel mai scurt timp.

     — Doamnă Kim, de abia am intrat în primul an de liceu și încă nu m-am acomodat, iar transferarea nu mă va bucura.

    — Oh, haide scumpo! Nu fi așa supărată, sunt foarte sigur că te vei înveseli când vei ajunge acolo.

     — Sigur va fi, dacă mă întrebi pe mine.

Spun acest cuvinte cu o cantitate mare de sarcasm, plictisit de toată această joacă de-a legarea destinelor prin ceremonia căsătoriei.

     — Namjoon! Mâine vom pleca către Coreea, draga mea  să-ți faci bagajul, dimineață plecăm spre aeroport.

     — De ce tocmai mâine? Să știți că eu nu sunt fericită de această căsătorie, niciodată nu voi fi!

      — De acord, și ce este cu graba aceasta, nu credeți că totul se întâmplă prea repede?

     — Copii, înțelegeți că facem asta pentru binele vostru, iar tu Alessia, draga mea nu fi supărată, cu timpul o să fii fericită.

     — Nu înțeleg ce bine faceți dacă căsătoriți o minoră cu bărbat care este cu 10 ani mai mare ca ea, nu este ceva normal după părerea mea.

Începeau să ajungă la limită, faptul că nu încetează din a spune că este pentru binele nostru mă enervează la culme.

     — Nimeni nu mai spune niciun cuvânt, toată lumea la somn! Mâine trebuie să ne trezim devreme pentru plecare.

▻ ALESSIA

Nu am mai putut zice nimic, doar am plecat în camera mea și am intrat direct în baie pentru că știu, că dimineață nu voi putea să-mi fac duș din cauza oboselii.

Privesc către ceasul de pe, perete și observ că este trecut de două ore după miezul nopții. Și sigur nu voi dormi bine din cauza evenimentului ce va urma, încă nu pot percepe ce tocmai se întâmplă.

După ce dușul este finalizat îmi înconjur un prosop în jurul corpului și ies pentru a-mi lua schimburi, dar mare îmi fuse mirarea când l-am văzut pe Namjoon stând pe patul meu întins cu telefonul în mână, iar eu strând împietrită în tocul ușii băii doar într-un prosop.

Încerc să nu fac vreun zgomot, și mă apropii de șifonier încet pentru a-mi lua pijamalele, dar soarta nu ține cu mine fiindcă se uită direct la mine când îmi observă prezența, ceea ce m-a facut să îmi acopar corpul cu mâinile și să ma înroșesc.

     — Yah, ce naiba cauți în camera mea!

     — Camera de oaspeți este ocupată de mama și m-a alungat din cameră ca să doarmă mai bine. Mi-a zis să vin aici.

     — În regulă, dacă te prind că încerci să faci ceva, te omor!
M.O.R.T. o să scrie pe tine, înțeles?

     — Ușor, am înțeles. Apropo, observ că ai un corp frumos dar dacă nu te deranjează, nu ai vrea să te îmbraci? Fiindcă îți garantez că nu m-ar deranja să mă culc cu tine în acest fel, dar nu este momentul, ar trebui să te păstrezi pentru noaptea nunții.

Când i-am auzit ultimele cuvinte am apucat pijamale și am fugit direct în baie pentru a mă schimba, este doar un pervers.

Îmi dau seama că a spus lucrurile acelea doar ca să mă intimideze, probabil mă tachina, dar nu pot minți că nu a fost atrăgător, mai ales când a rânjit la sfârșit.

Privindu-mi în oglindă chipul, îmi dau seama ce tocmai gândisem. Cu ochii mari îmi dau o palmă peste frunte cât să mi revin din a visa cu ochii deschiși.

     — Încetează cu prostiile Alessia, ești minoră, nu se va întâmpla nimic.

Am ieșit ștergându-mi părul ud iar Namjoon dormea precum un buștean, sforăind. Nu zic că nu este atrăgător, dar este mai mult prea în vârstă decât mine, cred că începe să-mi placă de el.

     — Ce naiba, nu mai gândi atât de mult creier stupid!

După ce am stat ceva timp contrazicându-mă cu subconștientul meu m-am pus pe partea cealaltă a patului cu încercarea de a, adormi dar se pare că idiotul de lângă mine nu vrea.

Furioasă, mă întorc către el și-i dau un pun în cap cât să-l trezesc pentru un timp scurt și să înceteze a mai sforăi.

——

     — Bună dimineața, trezirea porumbeilor, este timpul să plecăm!

Aud voci spunându-mi să mă trezesc în șoaptă, deschid ochii cu greu din cauza luminii ce vine despre ușă și mă orbește făcându-mă să-mi țin ochii închiși, până când, după câteva secunde mi-i deschid larg încercând să realizez unde mă aflu.

Ochii mi se măresc instant când îl văd pe viitorul meu soț stând în scobitura gâtului meu îmbrățișându-mă ca un koala, ceea ce m-a facut să, sar ca arsă din pat, iar mama lui stătea în tocul ușii chicotind la acțiunea mea.

Nici nu mi-am dat seama când am ajuns în acea poziție. Știu că am dormit cu n-am mai făcut-o până acum, simțind o căldură ce-mi emana siguranța și care m-a ajutat să dorm mai liniștită.

Acea imagine când m-am trezit cu Namjoon peste mine mi se tot învârte în minte făcându-mă să mă înroșesc.

     — Chiar vă potriviți unul cu celălalt.

Mă întorc către femeia ce mă privea în tot acel timp și-i zâmbesc sfioasă, știind că a fost martoră la ceea ce sa întâmplat.

Îmi venea să mă bag în pământ de rușine în acest moment, pentru un moment uitasem ce se petrece, se simțea bine. Dar revin la acea stare de supărare iar expresia redevine neutră, ca și când aș vrea să mor.