S-Stop,please!(Gguktae)

9

Zgomotul clienților se auzeau pana și din afara cafenelei Taehyung oftand zgomotos in sine. Nu avea dispoziția necesară sa se înfrunte cu ei mai ales după cele întâmplate dar nici nu își dorea sa îl abandoneze pe Jin. Își dadea seama ca satenul singur nu va face față mai ales cu atât adunătura de străini ce ori vorbeau prea tare ori râdeau pana când primea nemulțumiri de la alta masă. Era o zi chiar aglomerată.

Inspirase de câteva ori pana porni spre tejgheaua unde se afla cel mare ștergând câteva rafturi de praf.

"Hei" rosti scurt rezemaduse cu coatele de masă.

"Oh Tae ai ajuns multumesc cerului, după cum ai observat nu prea am timp sa duc toate comenzile la masă, ce spui dai o mână de ajutor?"

Blondul doar da scurt din cap și își imbracase șortul ducând câteva comenzi la mese și luand alte comenzi de la alte mese pana când puterea i se duse usor. Lucrase de cel puțin 3 ore și parca corpul sau ceda lent. Acum putea sa se odihneasca prin simplu fapt ca clienții își savurau mâncarea și după cum arată nu prea sunt mese libere deci nici alți străini noi.

"Te descurci?" întreaba satenul in timp ce pregătea cafea.

"Când nu am făcut-o" răspunde monoton analizând fiecare persoana in parte pana își opri ochii spre 3 baiaeti aflați la o masa mai retrasa.

Toți erau îmbrăcați din cap pana in picioare in negru iar Taehyung nu i-a observat când au venit, ori din cauza aglomerație ori din cauza oboselii. Putea sa jure ca unul dintre ei părea cunoscut dar nu și de unde. Sa întors brusc spre Jin când unul dintre ei își ridicase capul in  direcția lui.

"Mm Jin hyung?" întreaba cu jumate de voce simntind cum spatele ii arde.

"Da?" rosti după câteva secunde fiind prea concentrat la prăjitura ce trebuia tăiată perfect.

"Nu vreau sa par un copil speriat dar sunt niște baieti la masa din coltul cafenelei ce nu dau vesti bune după cum arată"

Satenul își îndreptase spre locul indicat de blond analizandui câteva secunda după ochindul din nou pe băiat.

"Nu îți face griji sunt de treaba, vin destul de des aici" zâmbi blând pentru a îl calma dar Taehyung nu părea fericit de cuvintele rostite de cel mare .

Oftase slab ridicându-se pentru că un client la strigat dar din neatenție se lovi de un corp care la facut sa se loveasca cu spatele de tejghea ridicându-și nesigur ochii spre persoana din fața lui doar ca inima sa bată cu viteza. Era unul din acei baieti ciudați.

"Îmi cer scuze ca te-am speriat" începe străinul băiatul muscandusi buza de jos speriat. "Hei Jin poți te rog sa ne aduci trei cafele și faimoasele tale  prăjituri" continua după aceea privindu-l din nou pe blondul ce uitatse sa respire un timp.

"Da sigur" vocea prietenului sau la trezit din transa fiind acum atent la băiatul încă ce se afla in față.

Acesta doar zâmbi și se îndepărta lasându-l pe blond sa respire ușurat dar inima încă batea ca un nebun.

"Tae te simnti bine?" întreaba satenul îngrijorat atigandui umărul pentru a îl face atent.

"D-Da eu o sa ies un pic afara ok, te rog sa iei comanda de la acea masa" spune arătând rapid direcția și fugind fără sa îl lese pe saten sa spună ceva.

Nu intalegea de ce inima mai avea un pic și iesea la cât de repede bate. Nu ar trebui sa reacționeze așa, adică sunt doar niște simpli clienți care își ocupa majoritatea timpul la cafenea dar totuși sentimentul de frica nui dadea pace. Trase o gura zdravănă de aer privind pierdut fiecare trecător încercând cu greu sa se calmeze. Spera sa nu intre in panica, nu își dorea sa îl îngrijoreze pe Jin, dar ce putea face, încă din acea zi blestemata avea doar atacuri de panica și nu intalgea de ce, niciodată nu a avut acea problema, deci de ce acum, si de ce doar când vine vorba de oameni răi văzuți la prima impresie.