S-Stop,please!(Gguktae)

23

Luna era prezenta luminând fiecare coltisor din grădina conacului. Taehyung era pe balcon admirând frumoasa natura ce era ascunsa in spatele conacului după ea prezentând jumătate din oraș. A venit aici fiindcă avea nevoie de aer curat. Se pare ca un concurs de băutura nu era o idee buna, mai ales dacă tu ești singurul ce nu a baut. Parca au luat-o razna, muzica auzindu-se pana la etajul in care era el. Așa ca când erau neatenți sa strecurat in liniste pentru a putea sa își facă curat in gânduri pana sa se ducă din nou jos.

Toate întâmplările, toate acele situații, cu Yoongi și Hoseok, cu Jin și Namjoon, și cu Jeongguk, băiatul ce a putut sa îi întoarcă viața la 180 de grade. Un necunoscut, o persoana ce nu ii cunoaște trecutul și-a făcut prezenta in acea zi, ia sărit in ajutor fără măcar sa clipească, a făcut acea scena doar ca sa îl protejeze, el un băiat inofensiv și simplu cu o viața plictisitoare fără un viitor. Deseori se gandea de ce el, ce a văzut încât sa îl ajute, un străin, așa erau atunci. De fiecare data când intra in probleme Jungkook apărea ca o umbra rezolvândul intr-o secunda.

Și sărutul, acel sarut ce la dat peste cap. O simpla provocare a făcut sa schimbe atât de multe. Dacă acum se gandea ca măcar prieteni vor fi, atunci se pare ca nici asta nu sunt. Ii era prea rușine sa fie lângă el, chiar și dacă a încercat sa se dezghețe acel curaj la tras înapoi vrând doar sa fie cât mai departe, pentru a nu simnti din nou ce a simntit in acea zi.

Vântul nopții ii lovi scurt firele blonde, Taehyung sprijindu-și bărbia de bara balconului un oftat parasindui buzele. Observase pe partea cealaltă a balocunului o scrumiera asezata pe o masa rotundă avand câteva țigări folosite.

Își aducea aminte cum înainte fuma și el, pentru zilele complicate pe care le-a avut dar de când Jin la rugat sa nu mai fumeze a încetat pana la urma. Sănătatea pentru el era importanta însă acum începea sa tânjească din nou sa își umple plămânii cu fum.

A mai lăsat un oftat pe buze indreptandu-și spatele și intrând in camera unde se afla. Spera ca va găsi măcar un pachet de țigări, chiar și una ii ajunge. Scormonise fiecare colțișor, in dulapuri, noptiera, după televizor, in pat chiar și pe masa, însă norocul nu era de partea lui. Era dezamăgit, adică serios atât de zgârciti erau ca măcar o singura țigara nu a lăsat.

Știind ca își va pierde vremea a lăsat balta inspirând și expirând lent. Poate dacă îl va ruga frumos pe Jungkook va fi de-acord, adică era deja sub influența alcoolului și nu credea ca o sa refuze, adică era sigur ca nu va tine minte mâine când își va reveni. Spera.

Apropiindu-se încet de usa nu a auzit pașii ce deja sau oprit pana ce usa ii fusese smulsa din mâna lovindul destul de urat nasul, un mic scâncet parasindui buzele. Luat prin surprindere Jeongguk își marise ochii parca ceva din el racindui cu totul trupul. Nici prin cap nu avea ca Taehyung, dintre toate camerele la ales pe a lui.

"Scuze, scuze, nu am vrut, nu am știut ca ești aici, am cre...îmi pare sincer rău"

Taehyung cu mâna la nas își fixase ochii cu a brunetului putând sa observe panica din ei. Nici el nu sa gândit ca Jungkook îl va lovi, mai ales ca după el vroia sa plece.

"E în regula, nu mai lovit atât de tare" incerca sa îl calmeze chiar dacă nasul îl durea rău.

Jeongguk se pare ca nu era convins de cuvintele blondului. Ia luat mâna liberă tragandul înapoi in camera, la asezat cu grija pe pat fugind rapid in baie întorcându-se câteva secunde cu o trusa de prim ajutor Taehyung fiind gata sa refuze.

"Lasă-mă te rog sa văd" rosti blând brunetul încercând sa ii înlăture mâna dar blondul dadea din cap.

Era aproape, mult prea aproape, mai bine sa fie cu durerea lui decât sa ii simnta mâinele pe chipul sau. Jungkook a încercat din nou însă blondul era mult prea incapatinat ceea ce la făcut sa ofteze lasand trusa pe pat si priziandul cu ambele brațe făcându-i atenția sa fie pe el.

"Tae e vina mea, nu trebuia sa deschid usa repede, dar dacă tu nu vrei sa îmi arați rana o sa se invineteasca si probabil se va umfla așa ca te rog lăsama sa ma îngrijesc de el"

Vorbea atât de blând încât Taehyung simntea cum mici fluturași ii invada stomacul mirandu-sa ca sa lăsat moale in mâinele brunetului lasându-l sa facă ce vroia. Jeongguk observând a luat repede trusa de prim ajutor înainte ca sa se răzgândească și sa înceapă din nou sa se împotrivească. Usor și delicat tamponase nasucul adorabil privindul din cand in cand. Era prins in interior, ochii lui erau aici însă privirea părea pierdută. Grabindu-se sa își terminate treaba a aruncat trusa într-un colț prizandui talia blondului și tragandul aproape de el sufland ușurat ca Taehyung nu dadea semene de retrage. Era ca o pisicuta ce vroia atenție, cuibărindu-se la pieptul sau.

Au stat in liniste nici unul ne știind ce sa spună. Taehyung se simntea bine, dându-i o stare da calmare, de parca locul din brațele brunetului era perfect pentru el. Nici măcar nu a încercat sa se retragă, vroia sa profite pana când brunetul își va reveni a doua zi.

Jungkook începea sa își simnta inima cum batea de fericire când insfarsit a putut sa ii tina trupul in brațe. Era neașteptat însă nu dadea importanta. Îl ținuse mai bine auzind un oftat dragut din partea blondului. De ce era atât de dragut!?

Corpul sau feminin, mâinele sale gingașe ținându-i strâns hanoracul in pumnișorii parca vrând sa ii simnta mai mult caldura, arată atât de perfect in brațele sale încât pentru o fracțiune de secunde se gandea cum vor fi nopțile lângă acest micuț fragil, avându-i corpul aproape, putând sa ii dezmierde fiecare coltisor. Și diminețile trezindu-se cu el deasupra privindul înduioșător.

Avea o flacăra ce ii făcea pieptul sa se încălzească de bucurie. Însă ce se va întâmpla a doua zi? Va mai fi la fel ori lucrurile o sa devină din nou ciudate intre ei?

Pentru un moment Jeongguk a decis sa nu se gândească, vroia doar sa îl tina cât putea in brațe, cât avea șansa, înainte sa se termine de tot.

O mișcare blândă la pieptul sau la făcut sa își mute ochii pe micutul blond ce își ridicase ochii asupra lui, brunetul știind ca vroia sa îl intrebe ceva însă ceva îl oprește. Buzele i se deschid și se închid înapoi repetat ca un peste ce înota, Jeongguk ridicându-și o sprânceana întrebător.

"Sa întâmplat ceva Tae?" incepu el știind ca așa blondul nu o va face fără sa fie îndrumat.

"Mmmm....vroiam sa te intreb....adica știu ca nu trebuie dar...speram~~"

"Cuvinte clare Tae" chicoti la modul cum se bâlbâia primind un pumn dragut in piept.

"Nu rade" se bonsufla blondul. "Oricum vreau sa te rog dacă poți....mmm....sa îmi împrumuți o 'țigara'" ultimul cuvânt îl șopti brunetul ridicându-și din nou o sprânceana.

"Ce sa îți împrumut?" întreaba făcându-l sa fie atent la el Taehyung putând sa jure ca obrajii deveneau usor roșii.

"O țigara" rosti de data asta mai tare regretând instant când ii observase schimbarea din privire. "Ori lasă nu mai am nevoie" se grăbi sa răspunde înainte ca brunetul sa spună ceva ridicându-se ca ars.

A făcut câțiva pași in spate cu mâinele incrutisate de parca a fost prins facand ceva rău stand cuminte. Jeongguk lăsase un oftata pe buze ridicându-se și el la rândul sau aproiinduse de blond și luându-i chipul in palme.

"Țigara nu e buna Tae, chiar dacă ai fumat înainte după felul cum mai rugat nu vreau sa începi din nou, intaleg ca ceva de frământa însă sunt și alte metode sa îți iei gândul"

Pentru el țigările sun o mare scofala, plămânii săi demult nu mai sunt sănătoși dar nu vroia ca si Taehyung sa fumeze, el era prea inocent pentru asta.
Ia plasat un sarut scurt pe frunte blondul tresarind scurt mărindu-și ochii însă domolinduse rapid.
Chiar si când era conștient tot i se părea într-un fel frumos gestul sau dar si neașteptat.

"Vrei sa mergem jos ori stam aici?" întreaba luandul prin surprindere băiatul inspirând încet.

"Jos, am venit sa stam impreuna" rosti slab brunetul încuviințând din cap si lasându-l sa pașească primul din camera urmându-l și el.