Jungkook nu știa cum sa reacționeze după ce cuvintele simple iau părăsit buzele blondului. Era fericit, emoționat, speriat? Speriat ca ii va afla secretul întunecat și murdar.
Ii era frica ca ziua când va afla cine era cu adevărat, îl va face sa fuga in celalat drum departe de el. Știa ca secretele niciodată nu sunt aflate, dar cu o singura greșeala poate sa ruineze totul. Taehyung era sensibil, timid, chiar și cu acei ochișori mari inima sa pompa sânge de bucurie, dar nu vroia ca acei ochi sa se schimbe in unii terifiați, șocați când va afla adevarul. Nu putea permite asta!
"Koo?" soapta ușoară la trezit din gânduri aplecandusi ochii peste micul băiat ce încă era lipit de el îngrijorarea citindu-se pe față.
Își scuturase capul buzele ridicându-se într-un zâmbet uriaș inconjurandui talia, ridicandul de pe sol și facand 2 cercuri de bucurie. Taehyung chicotise de amuzament strangandu-și mai mult brațele ce se odihneau in jurul gâtului pentru a nu cădea.
"Sunt atât de fericit" spuse după ce îl lăsase cu piciorusele pe pământ grăbindu-se sa ii acopere buzele cu ale sale dând naștere unui sarut umed și iubitor.
Blondul se lăsase moale savurând mișcările lente ce ii dadea peste cap stomacul, simntind cum obrajii prinse o nuanță de roșu aprins.
Nu putea explica prin cuvinte cât de plăcut se simntea. De fiecare data cand se vedeau, Taehyung incerca sa nu își arate fața de îndrăgostit, nu vroia sa ii arate cât de slab era când venea vorba de asta. Poate ca a avut câteva gesturi micuțe ce putea sa ii dea de intales brunetului ca îl placea dar era prea orbit ca sa observe ca sentimentul era reciproc.
Acum, văzându-se in brațele puternice ce îl tinea atât de bine, sarutandui pe deplin gustul dulce a buzelor încă lipite de ale lui, strânsoarea dornica dându-i de intales ca nu-i va da drumul curând. Inima ii devenise insfarsit fericita.
Simntind ca plămânii nu mai primeau aer blondul se retrase încet luand câteva guri de aer privindul cu iubire pe băiatul ce ii zâmbise blând.
"Vreau sa petrecem aceasta zi doar noi doi" soptise aerul de menta lovindu-i chipul îmbujorat, Taehyung ridicandu-și coltul buzei într-un zâmbet timid.
***
"Oare unde sunt cei doi?"
Namjoon stătea pe un scaun avându-și iubitul in poala, conștietizând ca Taehyung și Jeongguk încă nu au intrat in cafenea. A vrut sa plece după ei dar Seokjin îl oprise, dându-i semn ca trebuie sa ii lase singuri dar la naiba trecuse deja o ora și era puțin îngrijorat.
"Poate au plecat undeva, cine stie probabil sa aprins scântei in ei" rostise plictisit Hoseok butonandu-și ecranul telefonul puțin brutal.
Vorbea cu Yoongi și cam începea sa îl irite comportamentul băiatului, și cuvintele simple dar dureroase. Sincer după părerea băiatului cu par alb era ceva normal dar pentru ceilalți nu prea, iar faptul ca Seokjin la avertizat ca el era puțin mai rece tot era un suflet iubitor, cel puțin trebuie sa intri in cochilia sa pentru a îl intalege. Însă Hoseok încă nu ii convenea, și chiar va face orice ii sta in putința sa îl schimbe, trebuie cumva sa îl readucă pe pământ și sa înceteze cu prostiile sale fără sens , in orice caz plictiseala și ne dând seama cuvintelor dure.
"Totuși sa plece așa fără sa ne zică?"
"Lasăi Joonie, sunt amândoi mari, au nevoie de timpul lor liber, dacă au decis sa fie impreuna" satenul ii atinse blând obrazul, argintiul privindul cu iubire și lipindusi buzele scurt cu ale sale.
"Cum de poți fi atât de calm știind cu ce ne ocupam noi, mai ales când știi ce ii poate pielea lui Jeongguk?"
"Pai..." începe cel mare mișcându-se pentru a-și găsi confortabilul mai bine. " Da câteodată nu îmi convine ca Jeongguk sa fie lângă Tae dar am văzut câta iubire ii umplea ochii când se uita la prietenul meu și știu ca nu-i va face nimic rău, pur și simplu ma văd pe mine cand tu ai vrut sa fim impreuna, și uitate acum la noi doi" termina privindul in ochi.
