Odata ce ajunse la cafeneaua prietenului sau Taehyung deja își blestema decizia proastă. Nici nu a putut face câțiva pași in interiorul locului ca Jin îl imbracase in haina de lucru. Putea sa audă chicotelile brunetului, ce îl implorase sa plece, in spatele sau dar se mulțimi doar sa ii transmită grimasi urate. Tot drumul a tot încercat sa ii vorbească, sa ceara explicații de ce îl căuta dar nici măcar un sunet nu a putut scoate, și numai din cauza băiatului nenorocit dar frumos.
Inspirase lente aerul ținându-l câteva secunde dupa expirandul. Doar privind grămezile de oameni ce așteptau ca comanda sa fie luata la făcut sa înjure in barbă. Venirea lui in cafenea nu a fost ca sa lucreze.
"Taehyung știi ca avem o grămada de munca, nu e timpul sa stai încremenit"
Seokjin îl batu pe umar fapt ce la făcut sa tresare arucandu-și ochii încruntați pe el.
"Bine!" ii răspunde bonsuflat smulgandui carnețelul din mâna.
Blondul câteva secunde părea confuz privindul cu o sprânceana ridicata pe brunetul ce se așezase intre timp la o masa aproape de tejghea. Ii face semn ca nu e nimic.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Lăsase telefonul pe masa ochii săi analizând orice mișcare făcute de băiat. Putea sa observe atenția, era concentrat sa facă totul perfect. Chiar dacă chipul sau era destul de încruntat, incerca sa se abțină mai ales când se ducea la masa clienților. Era superb o putea spune dar își promise sa fie departe de el. Prezenta lui îl pune in pericol, nu ceva rău, da îi întuneca mintea cu chipul sau. Sorbise lent din cafeaua ferbinte comandata acum câteva minute încă cu ochii pe blond. Nu era sigur dacă putea face ce isi propuse dar trebuie sa încerce, dacă desigur altcineva nu îl va aduce înapoi ca si Namjoon . I se părea ca o făcuse intenționat după ce ia spus ca vrea sa fie departe de blond, și da nu o sa lase așa usor, dar undeva din inima lui ii mulțumește chiar dacă doar un pic loc o făcea restul ii da de știre sa stea departe cu putință.
Dar se mințea singur, Taehyung e acea persoana unde nici sa vrei nu poți mai ales după ce ai pus ochii pe așa comoara. Telefonul sau începuse sa sune brunetul luandul fără sa privească apelantul.
"Jeon" răspunde scurt luand încă o inghititura din cafea.
"Lasă-mă te rog de parca nu am știu pe cine apelez"
Jeongguk își da ochii peste cap începând sa chicoteasca. Hoseok poate ca pare rău dar defapt e doar un copil ce ii place sa se joace cu focul.
"Ce vrei Hob?"
"Dar vai te-am intrerupt cu ceva, o da am uitat ești cu micul tău iubit greșeala mea"
