După ce Jungkook la lăsat in fata blocului, Taehyung avea gândul doar pe acel sarut. Toată ziua pana când luna se poziționase pe cerul întunecat, blondul se gandea la buzele moi ce ii atinse fruntea. In adâncul inimi sale știa ca îl placea dar însă nu era încă pregătit sa intaleaga. Jungkook era deștept, agil, orice fata ori chiar băiat putea sta la picioarele lui pentru atenție, chipul sau frumoas, corpul ca de piatra cu mușchi proieminenti, chiar și acele tatuaje ce iti făceau doar sa le atingi și sa le asculti povestea.
Nu sa-r fi gândit niciodată ca va ajunge sa îl placa, adică in acele zile când abia îl cunoștea parca striga cineva in capul sau sa nu se apropie de el, arăta pericol doar privindul. Acum ar da orice ca acel chip, acei ochi întunecați sa fie puși numai pe el, acele buze sa fie lipite numai pe ale lui iar acele brațe sa atingă numai corpul lui.
I se părea ori devenea obsesiv? Poate.
Pana la urma dintre toate persoanele ce arătau cu mult mai frumos, Jungkook își pierdea timpul doar cu el, insemana ca poate începea deja sa îl placa? Vroia sa fie adevărat.
Din toate mimicile lui Taehyung încă nu observa, Taehyung era încă prea naiv , inocent ca sa intaleaga sensurile adevărate. De-obicei când o persoane face aceste semne ori vrea doar sa te atragă pentru a profita ori chiar vrea ceva cu tine dar e imposibil ca sa își dea seama. Așa ca Taehyung e unul dintre acele persoane ce nu își da seama ca Jungkook chiar vrea ceva cu el.
Acum era dimineața, Taehyung fiind deja in bucătărie savurandu-și liniștit ceaiul. Toată noaptea avea doar gândurile pe brunetul frumos, iar acum era mult prea obosit sa facă ceva.
Era trecut de 9 dimineața și nu avea nici un plan azi. Poate va petrece ceva timp cu Jin la cafeneau lui. Zis și făcut in câteva minute era gata. Își luase ceva deasupra, afara fiind puțin răcoare și ieșise din casa după din bloc începând sa meargă intr-o liniste relaxanta spre cafenea. Azi era vineri ceea ce insemana ca cafeneaua probabil era plină cu mulți oameni, și ceea ce din nou înseamnă ca putea sa îl ajute dacă nu se descurca.
In doar 8 minute blondul deja ajunse privind cum suspiciunile sale erau adevărate. Într-adevăr cafeneau era plină iar corpul înalt și slab al prietenului sau se observase la tejghea luand și dând pe rând comenzile ce nu părea ca se vor sfarsi.
"Hyung" cel mai mic ii zambise oprindu-se pe langa alți clienți care își dădeau comanda.
Satenul cum ii observase prezenta zâmbetul ii apăruse pe buze. Nu era unul mare, era mai mult amestecat cu oboseala, ceea ce blondului nu prea ia plăcut.
A aștepta ca sa ia și ultima comanda acum punându-se in fața lui.
"Nu prea arați bine" rosti pe un ton îngrijorat, Seokjin oftand lent.
"Știu, am lucrat târziu aseară" explica începând sa prepare câteva cafele.
"Hyung de ce îți complici atât de mult viața, abia de ai timp sa îți tragi suflul"
Satenul își sprijinise mâinele de tejgheaua de lemn inchizandu-și câteva secunde ochii inspirând și expirând aerul.
"Nu am ce face Tae, trebuie sa muncesc, știi cât de greu mi-a fost sa ridic cafeneaua asta in picioare"
"Știu hyung" spuse oftand slab. "Dar o știi și singur ca e mult mai greu dacă nu lucrezi cu cineva, iar MunLe unde e?"
"MunLe și-a dat demisia" spuse întorcându-se spre aparatul de cafenea, punand după cafelele gata pregătite pe tave după strigând spre clienți pentru a își lua comanda.
"Hyung numi place asta, am mai vorbit și înainte, cautati muncitori, angajează pe cineva, doar nu lucra singur, și te rog sa nu aud ca vrei sa o faci fără ajutor ca ma jur ca voi găsi singur pe cineva" spuse pe un ton amenintator însă amuzant.
