|| Mai rămâi o clipă ||
„ - Chiar crezi că ai văzut-o goală doar pentru că i-ai înlăturat hainele? Spune-mi despre visele ei. Spune-mi ce o face fericită. Ce o pasionează și ce o face să-și verse lacrimile. Spune-mi despre copilăria ei. Chiar...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aud un sunet slab de lângă mine.
Îmi întorc privirea, iar primul lucru pe care îl observ este tatuajul lui de pe ceafă. Un citat într-o limbă necunoscută mie. Cerneala neagră imprimată în pielea lui mă face inevitabil să mă gândesc la durerea acelor ce i-au străpuns pielea de nenumărate ori în acel loc sensibil. Aproape că vreau să îmi trec mâna peste tatuaj, dar realizez că nu am nicio idee cine e băiatul de lângă mine. Un sentiment alarmant de panică îmi acaparează starea. Îmi închid ochii și îmi masez tâmplele cu două degete, încercând să-mi aduc aminte unde naiba sunt și cum am ajuns aici. Mă ridic în capul oaselor și mă sprijin de pat cu ajutorul coatelor, dar o durere nenorocită de cap mă face să vreau să mă întind la loc printre așternuturi.
Mă uit în jur și nu văd decât patul pe care stau, televizorul, un dulap și o canapea gri în colțul camerei. Peretele din dreapta mea este făcut în întregime din geam. Razele soarelui sunt acoperite parțial de două draperii de mătase, ce curg din tavan până pe podea. Cu cât mă uit mai bine, îmi dau seama că e o cameră de hotel.
Dau să mă ridic din pat, dar realizez că sunt complet goală.
Dumnezeule, ce am făcut aseară?
Mă acopăr rapid cu așternuturile în care eram înfășurată mai devreme și încerc să-mi mențin calmul întrucât să nu fac un atac de panică. Caut cu privirea hainele cu care eram îmbrăcată cu o seară în urmă și văd imediat o rochie aruncată lângă pat, alături de lenjeria mea intimă. Îmi adun lucrurile de pe podea și mă îmbrac rapid. O amețeală cumplită pune stăpânire pe mine cănd încerc să mă mobilizez pe picioare. Îmi caut cu privirea telefonul, după care îl văd așezat într-o parte a canapelei. Îl deschid, iar ochii mi se măresc când văd ora afișată pe ecran.
— Cum dracu e deja cinci fără un sfert? spun în șoaptă, gândindu-mă cum am putut să dorm până la ora asta. Deblochez telefonul, și sunt asaltată imediat de o mulțime de mesaje de la Louis. La naiba, am uitat complet de el!
Arunc o privire spre tipul întins în pat și toate amintirile de aseară mă lovesc puternic.
Concertul. Clubul. Băutura. Tipul drăguț de la bar.
Trebuia să îl duc pe Louis la concertul ăla stupid, dar m-am îmbătat prea rău în club, iar de acolo am ajuns la hotel cu băiatul ce doarme la mai puțin de un metru de mine. Îmi dau o palmă peste frunte și mă înjur în minte. Aproape că vreau să dau cu piciorul în vaza înaltă de pe podea, dar mă opresc la timp, nevrând să îl trezesc și să port o conversație penibilă cu tipul leșinat de pe pat. Încerc să îl apelez pe Louis, dar nu răspunde. Încerc din nou, dar degeaba.
După ce reușesc să închid fermoarul de la spatele rochiei, îmi iau poșeta, apoi părăsesc camera, înainte să se trezească băiatul ăla. La dracu, nici măcar nu îi știu numele!
