|| Mai rămâi o clipă ||
„ - Chiar crezi că ai văzut-o goală doar pentru că i-ai înlăturat hainele? Spune-mi despre visele ei. Spune-mi ce o face fericită. Ce o pasionează și ce o face să-și verse lacrimile. Spune-mi despre copilăria ei. Chiar...
Oops! Ang larawang ito ay hindi sumusunod sa aming mga alituntunin sa nilalaman. Upang magpatuloy sa pag-publish, subukan itong alisin o mag-upload ng bago.
Este plăcut azi. Liniște. Cald. Bunăvoie.
Pomii înverziți și florile frumos crescute îmi dau o stare bună. Văd un cuplu ce se plimbă cu mâinile împreunate, pe geamul mașinii. Cu mama în partea stângă, mă îndrept spre școală. S-a oferit să mă conducă, ca mai apoi să plece la muncă. O melodie de la The Weekend se aude în surdină, în timp ce mama fredonează versurile. Face asta des. Chiar și când nu e singură. Eu nu sunt genul să mă exteriorizez nici măcar când nu mă aflu în preajma nimănui, să nu mai vorbesc de atunci când mă aflu cu alte persoane. Mă închid în mine deseori, dar nu mă deranjează, exact ca tatăl meu.
La fizic, mă asemăn cu ei perfect și în mod egal. De la ochii de un albastru intens ai amândurora, până la părul brunet și pomeții bine definiți ai mamei mele, chiar și fruntea mare a tatălui meu. Dar la comportament nu sunt sigură cu care semăn. Tata de obicei e calm, calculat, dar își ascunde mereu sentimentele, în schimb, mama obișnuiește să fie impunătoare, hotărâtă, dar la finalul zilei renunță la scutul pe care și-l formează, în favoarea iubirii față de familie. Nu s-a sfiit niciodată să-și arate dragostea și devotamentul atunci când a fost cazul. Cum spune mereu: Este nevoie de curaj să iubești și de putere să recunoști.
De când m-am întors ieri acasă, nu s-a întâmplat nimic în mod special. Louis nu m-a sunat așa cum obișnuia să facă, Lydia nu m-a căutat să-și ceară scuze, darămite Nate, iar interacțiunea cu Kayden s-a încheiat în momentul în care am pășit pragul ușii sale. Cel puțin, în familia mea nu a mai izbucnit nicio altă ceartă. Am luat cina împreună, mama împărtășindu-mi ultimile bârfe despre cum fiica unei colege de la muncă a rămas însărcinată la șaisprezece ani. A ținut să-i mulțumească lui Dumezeu că am trecut de pragul vârstei aleia și că nu am venit cu vreo surpriză încă de pe atunci.
Nu m-am gândit niciodată că o să ajung la un moment dat să întemeiez o familie. Gândul ăsta pare atât de departe de a se transforma în realitate. Nici nu vreau să am un copil la vârsta asta, cu toate că bunica mea spune că am vârsta potrivită. Poate în câțiva ani, dar acum cu siguranță nu. Totuși vreau să am unul sau doi copii până la treizeci de ani. Dar în orice caz, nu acum. E prea devreme.
— Cum merg lucrurile cu Louis?
Mama cu siguranță vrea să am copiii cu Louis. Pun pariu că le-a ales și nume deja. Îmi spune mereu că este băiatul potrivit pentru mine și în timp a dezvoltat obsesia asta enervantă pentru el. A fost devastată când a aflat că ne-am despărțit. E prietenul meu, dar nu îl plac în felul ăla. Niciodată nu o voi face.
— Mamă, ți-am spus de atâtea ori că nu este nimic între noi. Încetează cu ideile astea absurde.
— E un băiat bun pentru tine, Evangeline. Respectuos, învață bine și provine dintr-o familie bună.
