|| Mai rămâi o clipă ||
„ - Chiar crezi că ai văzut-o goală doar pentru că i-ai înlăturat hainele? Spune-mi despre visele ei. Spune-mi ce o face fericită. Ce o pasionează și ce o face să-și verse lacrimile. Spune-mi despre copilăria ei. Chiar...
Oops! Ang larawang ito ay hindi sumusunod sa aming mga alituntunin sa nilalaman. Upang magpatuloy sa pag-publish, subukan itong alisin o mag-upload ng bago.
Ușa de la cameră este trântită puternic. Mă trezesc brusc speriată, tresărind în pat. Îmi frec ușor ochii cu mâinile, încercând să mă dezmeticesc.
— Evangeline Langford! se aude o voce nervoasă ce vine dinspre ușă.
Îmi revin rapid, iar privirea îmi pică pe chipul mamei mele care are o expresie ce mă face să încremenesc pe loc.
— Ai dat de mari probleme de data asta, domnișoară, continuă și simt cum se enervează mai mult cu fiecare cuvânt rostit.
Mă uit mai atent și văd că strânge puternic telefonul în mână. Rămân tăcută, așteptând să îmi zică despre ce e vorba.
— Tocmai am vorbit cu mătușa lui Louis. Mi-a zis că nu ai dormit la ea, ce ai de spus în cazul ăsta? continuă și nu rupe nici o secundă contactul vizual.
La dracu'! Asta mai lipsea acum. Îmi simt mâinile transpirate și inima cum începe să-mi bată cu putere, pe care că aproape că o aud perfect. Ezit să răspund la început, lăsându-mi privirea în jos, iar când o ridic înapoi pot să jur că aproape îi explodează o venă din jurul ochiului.
Mintea mea parcă nu vrea să proceseze o minciună destul de bună. Sunt paralizată și îmi număr secundele până urmează să mă ucidă cu privirea.
— Am...am rămas să mă plimb cu Louis într-un parc din apropiere, zic într-un final, rugându-mă să mă creadă. Ultima oară când am fost atât de speriată a fost acum trei ani, când un grup de câini m-au alergat timp de jumătate de oră încontinuu. Mama cu siguranță e mult mai înfricoșătoare. Jur că de obicei nu rămân peste noapte la hotel cu persoane necunoscute, deci nu sunt pusă dese ori în situația asta.
— Dacă tu crezi că sunt atât de proastă încât să înghit minciuna asta, foarte bine, Evangeline! Ești pedepsită o săptămână întreagă, mă anunță, apoi se apropie de noptiera de lângă pat și îmi ia telefonul, după care părăsește camera.
Ce dracu tocmai s-a întâmplat?
Stau câteva minute șocată în pat, după care îmi dau o palmă peste frunte și înjur în șoaptă. Mă ridic din pat și aproape fac o criză de nervi. Lovesc pernele din pat cu pumnii, apoi țip în pernă, lăsându-mi toată frustrarea să iasă. După ce mă calmez, mă opresc o clipă pentru a-mi regla respirația. Mi-aș fi dorit să lovesc o persoană în schimbul pernei. Mă uit la ceasul de pe noptieră și văd că e ora doisprezece. La naiba, când a avut timp să afle? S-a mișcat repede.
Pierd câteva ore bune uitându-mă la diferite filme, dar nu am fost atentă la nici măcar jumătate dintre ele. Îi multumesc lui Dumnezeu că nu mi-a luat și televizorul. Era complet dementă dacă făcea asta.
