|| Mai rămâi o clipă ||
„ - Chiar crezi că ai văzut-o goală doar pentru că i-ai înlăturat hainele? Spune-mi despre visele ei. Spune-mi ce o face fericită. Ce o pasionează și ce o face să-și verse lacrimile. Spune-mi despre copilăria ei. Chiar...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
— Pun pariu că am ajuns ultimii din cauza ta, spune Louis când mașina ajunge în fața casei lui Nate.
Este adevărat că am mers destul de încet, dar nu e nevoie să exagereze. În plus, ce e cu graba asta? Nu e ca și cum suntem așteptați cu sufletul la gură de cineva.
Ne dăm jos din mașină în același timp, iar Louis se duce să apese pe soneria de la poartă, dar îi dau mâna la o parte pentru a apăsa eu.
— Ești așa un copil! râde de mine, lucru ce mă face să-mi dau plictisită ochii peste cap.
Știu că are dreptate în tot ce zice, dar nu o să-i ofer plăcerea de a recunoaște asta. În scurt timp, poarta de la intrare este deschisă, iar chipul angelic al Lydiei iese la iveală. Buclele perfecte de un roșu aprins îi completează umerii goi. O rochiță de un roz pal îi atârnă pe corpul frumos lucrat, alături de niște dresuri negre, aproape transparente.
Ne întâmpină cu un zâmbet larg și ne poftește înăuntru. Louis îi întinde un cadou micuț și îi spune că este din partea amândurora, din moment ce eu nu am avut timp să cumpăr nimic. Nu e un cadou scump, dar este ceva semnificativ. Louis nu a vrut să mi-l arate, susținând că o să-l stric, dar mi-a spus că o să le placă.
Când pășim pragul de la intrare, iar ușa se deschide, văd câteva fețe cunoscute din școală, prietenii lui Nate cel mai probabil, dar în rest nu cunosc pe nimeni. Sunt în jur de douăzeci de persoane la parter, cu mult peste așteptările mele. Când a spus că e o petrecere mică, mă așteptam să fim mai puțini, dar nu mă deranjează persoanele în plus. O melodie ritmată se aude în toată casa, iar toată lumea pare să-și vadă de treabă. Unii dau shoturi în bucătărie și câteva fete stau așezate pe blatul din imitație de marmură, alții fumează pe terasa din fața casei, iar restul se distrează cu diferite jocuri în living. Sigur sunt mai mulți la etaj, dar nu sunt curioasă de ceea ce fac.
Apare și Nate după ceva timp, și ne îmbrățișează pe amândoi strâns, apoi îi lasă un sărut lung Lydiei. Miroase puternic a băutură, dar încă se ține pe picioare. Lydia nu pare foarte fericită de asta, și îi spune în nenumărate rânduri să nu mai pună gura pe băutură și să se așeze pe canapea, dar Nate pare că are alte planuri. Sincer nu-l judec, până la urma urmei este petrecerea lui și poate face ce vrea.
Eu și Louis ne retragem în living, așezându-ne pe canapeaua mare, uitându-ne la ceilalți cum se joacă Adevar și Provocare. Mă tentează să iau și eu parte la joc, dar văzând ce provocari primesc restul fetelor, renunț la idee. Din câte am înțeles, dacă cineva refuză să facă o provocare sau minte la adevăr, o să fie acoperit în tot felul de alimente scârboase, precum muștar, băutură, oțet, făină și multe altele. Majoritatea se pare că au uitat motivul pentru care au venit aici, și se distrează de parcă e o petrecere de liceu ca oricare alta. Cred că și Nate e de aceeași părere, iar la cum îl cunosc eu, împlinirea unui an de relație a fost doar un alt motiv pentru a petrece și să se îmbete iar.
