|| Mai rămâi o clipă ||
„ - Chiar crezi că ai văzut-o goală doar pentru că i-ai înlăturat hainele? Spune-mi despre visele ei. Spune-mi ce o face fericită. Ce o pasionează și ce o face să-și verse lacrimile. Spune-mi despre copilăria ei. Chiar...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ora 6:32. E liniște. M-am trezit mai devreme azi decât obișnuiam să o fac. Gândurile și amintirile de acum câteva ore nu-mi dau pace. Simt că am făcut cea mai mare greșeală și sunt conștientă că nu trebuia să accept, dar în adâncul sufletului meu am simțit un gol în stomac când am văzut patul gol. L-am ajutat fără să aștept ceva în schimb, după câte mi-a făcut, iar el a plecat fără să-mi zică măcar ceva. Penibil.
O notificare îmi face telefonul de pe noptieră să se aprindă. Îl deschid și văd un mesaj:
De la: Louis " Ce zici de o cafea cu lapte la 'Bean Rush Cafe' „?
Gândul la cafeaua aia cu lapte și frișcă pe deasupra îmi lasă apă în gură. Îl anunț imediat că ne întâlnim acolo într-o oră și încep să mă pregătesc.
Fără nicio exagerare Bean Rush Cafe' este cea mai bună cafenea din Annapolis. Nu e un local mare sau sofisticat, dar te face să te simți ca acasă, iar asta e exact ce am nevoie.
Nu mă aranjez în exces, doar cât să arăt vie, după care îmi iau un trening de catifea negru și geanta de școală. O anunț pe mama că plec mai devreme ca să mă văd cu Louis și pot vedea zâmbetul pe care încearcă cu ardoare să-l ascundă. Nu va renunța niciodată la ideea asta.
Mă urc în mașina mea, pe care am reușit să o repar cu o săptămână în urmă cu ajutorul părinților și pornesc spre cafenea. Străzile sunt parțial goale, nimic special la ora asta.
Ajung mai repede decât plănuiam, așa că intru să ocup un loc. Spre surprinderea mea, Louis deja ajunsese, ceea ce mă bucură pentru că nu sunt nevoită să-l astept. Iau loc pe scaunul din fața lui și îl privesc cum butonează de zor telefonul. Mă salută când mă vede și îi urmez gestul. Privesc spre cer și văd cât de înnorat e astăzi. Am făcut bine că m-am îmbrăcat mai gros.
Louis mă întreabă ce beau și îi zic că vreau decât o ciocolată caldă cu o salată de fructe. Intră înăuntru, noi fiind pe terasă, și cere băuturile. În câteva minute își face prezența cu tot cu ele și încep imediat să degust fructele proaspete din salată.
— Cum mai e viața ta? Nu am mai ținut legătura atât de mult în ultimile săptămâni, rostește, luându-mă prin surprindere.
Cuvintele lui mă duc inevitabil la scenele de aseară.
— La fel de plictisitoare ca și până acum, spun scurt, amestecând cu o linguriță în ceașca din fața mea.
— Nu mă minți, Eva. Cu băiatul misterios ce ai mai făcut? întreabă, parcă citindu-mi gândurile. Chestia asta mă sperie de fiecare dată.
