Dimineață nu am reușit să îmi revin nici după a doua cană de cafea, deși pot spune că m-am relaxat aseară și că pentru cateva ore am dat la o parte toată nebunia din viața mea, totul s-a întors o dată cu soarele de pe cer, plus o durere îngrozitoare de cap, clar viața asta nu mă place deloc...
- Buna ziua, somnorici, ai reușit în sfârșit să te dai jos din pat? vocea veselă a Annei mă facea să mă simt ca o puștoaică care a făcut o trăsnaie și este mustrată...
-Neața, cred că îmi mai trebuie o cafea să pot gândi limpede... vocea îmi era puțin răgușită și sper din tot sufletul să nu mă trezesc cu o răceală de toată frumusețea
- Mă gâdeam că este o zi perfectă pentru o sesiune de cumpărături ca între fete, ce parere ai?
- Sincer? Nu cred ca puteai să îți alegi o zi mai proastă ca asta, dar într-un fel ciudat îmi vine să te pup pentru idee.. mama ridică dintr-o sprinceană și își împreunează mâinile la piept... am spus ca îmi vine, nu că o să te pup, bine poate că o să o fac dupa ce scap de durerea asta insuportabilă de cap... mama începe să râdă cu pofta și începe să așeze produsele din pungi, pe rafturi unde le este locul.
- Am fost la cumpărături, acum că s-a mărit familia, trebuie să mă duc mai des, mai ales după dulciuri.. cuvintele ei mă fac să zâmbesc, eram sigură ca ele o vor accepta și iubi pe Rev, dar una era să îmi imaginez și alta este să trăiesc momentele astea...
- O să vorbesc cu Derek să îți transfere o sumă de bani, eu încă nu am cont pe numele meu și nu vreau să mă vadă cineva că plătesc ca Ariana Mart ...
- Nu este nevoie Maia, ești fata mea, nu o să te pun să plătești nimic cât timp stai la mine...
- Nici nu vreau să aud mamă, știu ce înseamnă să întreții o casă și un copil din câțiva bănuți, cât stau aici eu o să mă ocup de cheltuieli...
Știu că o deranjează asta, că ea vrea să se ocupe de tot, dar nu pot să permit asta, nu atâta timp cât am economii puse deoparte și afacerea îmi merge bine...
Sunt scoasă brusc din gândurile mele de un țipăt scurt urmat de un hohot de râs, mă ridic mai mult împletindu-mă în picioare spre sufragerie unde era Revea si Ross, rămân puțin blocată în ușă încercând să înțeleg ce se întâmplă, toată camera era plină de un praf alb, inclusiv cele două fetițe mici, mă încrunt privind-o pe Reve și în acel moment amandouă au vorbit în același timp..
-Ea e de vină!..
Îmi ridic o sprinceană și îmi strâng mainile la piept, bătând încet dintr-un picior, Revea înghite în sec și își pleacă privirea în podea, de obicei își cerea scuze și nu dădea vina pe alt cineva, dar bănuiesc că atunci nu avea pe cine să dea vina, Anne dispare râzând de langa mine, eu mă apropii de ea și mă las pe vine în fața ei...
- Știi că trebuie să fii atentă când te joci cu jucariile și că trebuie să recunoști atunci când greșești, nu este frumos să dai vina pe alt cineva și oricum ce e asta? întreb punând mâna pe praful alb, dar în loc de un răspuns o aud pe Anne cum mă strigă și mă întorc la fix pentru a primi un pumn de făina în față...
- Bătaie cu fainăăă...
Țipă Ross în timp ce bagă mâna în punga cu făină și aruncă spre Anne, Revea a început să râdă și să se uite la ele în timp ce aruncau cu făina prin toată camera, o prind repede de mânuță, o trag în bucătărie și o sclipire de tristete îi acoperă chipul...
- Mami, dar vreau și eu să...
- Shh, în mod normal știi că nu aș face așa ceva, dar au declarat război... i-au și eu o pungă de făină și vad sclipirea din ochii micuței, îi zambesc și fugim amândouă în living și începem să aruncăm cu făină în Anne și Ross.
أنت تقرأ
The Time
العاطفيةTimpul, el este cel mai crud critic, cel mai aspru prieten și cel mai dur judecător. Nu îl vezi, nu îl auzi, nu îl simți și nu îl consideri important, când de fapt ar trebui să îl venerezi. El îți arată adevărata față a oamenilor, el poate vindeca...
