The Time

12. Nu ai vorbit la trecut

Imi adun tot curajul si forta interioara, imi pun un zambet fals pe buze si ma reantorc in gradina, trebuie sa ajut la strangerea dezastrului din gradina, sa o pregatesc pe Rev de somn si sa port o discutie cu Mike, in ultimul timp nu m-am mai ocupat de treburile firmei si nici nu am mai interesat de viata lor.

Luck a plecat deja, imi pare rau ca nu mi-am luat la revedere de la el, dar sunt sigura ca il voi mai intalni curand, pe Aden nu il vad prin curte, asa ca banuiesc ca a plecat si el, Ross si Reve sunt disparute si ele, singura persoana din curte este mama, ma apropii de ea si imi zambeste atat de natural si cald, incat imi incalzeste sufletul..

- Unde este Rev, mama?

- A plecat cu Ross sa probeze hainutele primite cadou si sa se pregateasca de culcare. spune in timp ce strange farfuriile gramada, debarasand resturile intr-un bol mare

- Bine mama, dute si tu sa te odihnesti, pari foarte obosita, termin eu de strans aici. spun in timp ce ii iau din maini farfuriile si ii dau un pupic pe obraz

- Sunt bine Maia si tu esti obosita si arati foarte rau. vocea sa era putin nesigura si trista

- Eu sunt bine, dar tu trebuie sa te odihnesti, vreau sa te rog sa ai tu grija de Rev maine dimineata putin, o sa am de lucru, stiu ca in ultimul timp doar tu ai stat cu ea, dar promit sa nu se mai intample si sa..

- Maia" Eu stau cu Rev pentru ca este nepoata mea si o iubesc, nu trebuie sa imi ceri sa am grija de ea si nu trebuie sa faci nimic in legatura cu asta. vocea ia devenit brusc aspra si acuzatoare, zambesc si ii fac usor vant spre intrarea in casa

- Tocmai de asta te iubesc si te trimit la somn acum, hai fugi...

Se uita cateva secunde la mine, vrea sa spuna ceva, dar ma intorc cu spatele si ma apuc de treaba, ii aud pasi indepartandu-se si rasuflu usurata, nu cred ca as mai face fata la o alta discutie in aceste momente...

Dupa putin timp termin de debarasat farfuriile, strang paharele si i-au tava sa o duc in casa, ma intorc cu ochii la servetelele de pe jos si cu gandul ca trebuie sa iau cativa saci de gunoi, imi ridic privirea spre alea de langa casa si impietresc cand il vad pe Aden stand rezemat de perete, cu mainile impreunate la piept si privindu-ma...

- Cr-credeam ca ai plecat.. reusesc sa murmur mai mult balbait

- Nu am vrut sa te sperii, voiam sa ii spun Annei ca am urcat totul in camioneta si daca o mai ajut cu ceva, dar te-am gasit pe tine si sincer sa fiu nu eram sigur ce sa fac, sa plec sau sa vin sa vorbesc cu tine..

- Banuiesc ca ramane a doua varianta, nu ? spun incepand sa pasesc incet spre intrarea in casa si simtind un gol imens in stomac, la gandul ca e atat de aproape de mine

- Cred ca da... mai ai nevoie sa te ajut la ceva\? O sa strang eu ce mai este prin curte.

Dau din cap in sens aprobator si intru in casa, ii aud rasul lui Mike, urmat de cel al Revei, las repede farfuriile si paharele in bucatarie si ies din nou afara, o caldura absurda incepe sa imi topeasca corpul pe interior. Aden stransese servetelele si confetiile de pe jos, l-am ajutat sa mute mesele la locul lor in foisor si mai era doar de strans baloanele imprastiate prin curte..

- Vrei o cafea sau ceva de baut? spun spargand linistea tensionata din jurul nostru

- Poti sa le combini? spune chicotind

Dau din cap aprobator si plec spre bucatarie, dau drumul aparatului de cafea si caut sticla de Jack prin dulap, m-am concentrat sa nimeresc cantitatile si am iesit din nou afara, aveam mintea atat de goala, incat nu stiam ce sa spun, sau sa fac in momentul asta, gandurile mele erau blocate total, ma intind pe iarba din curte lasand canile cu licuarea magica langa mine, il vad pe Aden cum se apropie de mine si ma imita, intinzandu-se la un metru de mine.