The Time

17. Aden are dreptate.

  Nu inteleg de ce Luck a ales un parc de distractii ce se afla la 70 de km de orasul nostru, dar o sa am grija ca pe viitor sa il rog sa nu mai faca astfel de cadouri, sunt deja de 30 de minute in masina cu Aden si simt cum corpul o sa imi pocneasca din cauza tensiunii acumulate, desi el pare asa de relaxat cand conduce incat am impresia ca eu sunt psihopata si imi imaginez lucruri...

Rev a adormit cu greu acum vro 10 minute, a trebuit sa o asigur ca atunci cand se va trezi vom fi in fata parcului si sa ii spun ca daca nu va dormi putin nu va avea destula energie sa viziteze tot parcul, oricat de calma pare atunci cand este odihnita, daca oboseste si mai mananca si ceva dulce se transforma intr-un dracusor alintat si mofturos..

Ross a vrut sa puna capac acestei situatii si s-a intins si ea pe bancheta inchizand ochii si prefacandu-se ca doarme, cred ca asteapta sa se intample vro minune in masina, sau nu stiu la ce ii este gandul, dar promit sa ii tin o predica serioasa stiu ca si ea a complotat la planul asta si mai mult ca sigur spera sa fie un impuls pentru mine si Aden sa incepem sa vorbim, ce nu stie ea, este ca eu una sunt hotarata sa las lucrurile asa cum sunt ele, nu voi mai face greseala de a avea incredere in el si nu il voi lasa sa o dezamageasca pe Rev...

- Voiam sa iti multumesc..

Vocea soptita a lui Aden se aude peste muzica usoara din masina, imi intorc privirea involuntar spre el si pentru cateva secunde vad acei ochii negri plini de regrete ..

- Pentru? spun in timp ce imi intorc privirea spre drum si incerc sa par cat mai calma posibil

- Pentru ca mai dus acasa si pentru ca ai avut grija de mine in acele momente desi nu erai obligata sa o faci.. rosteste cu greu cuvintele parand totusi putin nesigur

- Nu am fost eu, ma confunzi.. spun scurt si neutru, desi inima mea cred ca bate mai repede decat se invart rotile masini

- Nu trebuie sa minti, stiu sigur ca tu ai fost.. spune si o urma de dezamagire isi face loc in glasul sau

- De ce esti asa de sigur? Il intreb luandu-mi inima in dinti si privindu-l

- Ti-as recunoaste parfumul si peste 100 de ani si inafara de asta, am camere la intrarea  in apartament... 

L-a asta chiar nu mas fi asteptat, camere? pe bune? eu ce ar trebui sa ii spun acum si cum ar trebui sa ma comport?

- De ce ti-ai pune camere in apartament? intreb retoric incercand sa schimb subiectul

- Pentru a avea o extra protectie? Pentru a sti cine este la usa iainte sa deschid? Ce ti se pare asa de wow?

- Nimic, doar ca nu m-as fi gandit niciodata ca ti-ai fi pus camere...

- O persoana se poate schimba stii, nici tu nu mai esti aceeasi fata de acum cativa ani.. spune cu putin regret in voce.. 

- Mda.. nu mai sunt o adolescenta aiurita si cu capul in nori, ai dreptate.. spun cu raceala, deja o stare de enervare incepea sa imi patrunda in minte si in corp, nu pot sa cred ca are tupeul sa ma judece

- Voiam sa spun ca esti o mama uimitoare, exact asa cum iti doreai atunci... spune si se uita prin oglinda retrovizoare la Rev ce dormea linistita, oftez si parca toate sentimentele imi dispar si raman goala 

- Nu cred ca alt cineva ar spune asta in aceste momente, dar multumesc... se uita la mine cu o mimica confuza, isi intoarce privirea spre drum, depaseste o alta masina si il vad ca vrea sa spuna ceva dar se abtine, mi-am rontait asa de tare buza pana acum incat a inceput sa ma usture

- Nici eu nu mai sunt la fel.. spune incet inghitind in sec si ramanand blocat cateva secunde... M-am lasat de sportul ala, de alcool, dar nu stiu ce s-a intamplat in acea noapte, pot sa jur ca nu am comandat decat un fresh de mar verde, oricum, important este ca mi-am jurat ca nu o sai mai pun o picatura de alcool in gura.