Dimineața a venit mai repede decât m- as fi asteptat și a trecut ca un fulger pe lângă mine...
Rev este cu mama in parc, Ross a plecat pe la 3 sa se vada cu Luck, Mike iar se cearta cu Derek la telefon pe tema noului asistent și eu sincer nu știu cum, dar am aterizat la o masa din localul pe care il vrecventam in tinerete, cu leptopul deschis, o cana uriașă de cafea in mana si cu mintea în cu totul alta parte decât la foile de calcul si precomanda din email...
Sunetul uși deschise si pasi ce se apropiau de mine ma fac sa imi ridic privirea, domnul Andre se apropia cu pasi mici de masa mea si imi zambeste cald..
- M-am gandit ca mai ai nevoie de o cafea, poate te ajuta la concentrare..
- Multumesc! In aceasta zi cred ca si cafeaua mea are nevoie de o cafea.. spun chicotind si intinzandu-i cana pentru a mai adauga lichid fierbinte si negru
- Ai cateva minute libere? Nu vreau sa te retin mult... spune incet si ma priveste atent cum dau din cap in timp ce sorb o gura din ceasca si inchid ecranul leptopului, oricum nu eram atenta la ce scria in email...
Domnul Andre se aseaza jos, trage aer puternic in piept si isi masoara din priviri localul, parea destul de descumpanit, cred ca nu isi gasea cuvintele sa inceapa aceasta discutie, asa ca aleg sa sparg eu gheata..
- Nu vati schimbat aproape deloc de cand vam vazut ultima data... Doamna Emma ce mai face? isi indreapta privirea spre mine si o tristete ii acopera ochii
- Nu cred ca ai aflat inca Maia, Em a descoperit ca are Alzhaimer acum un an, ea fizic este bine, dar a inceput sa uite multe lucruri, oricum eu ii multumesc lu Dumnezeu ca este in viata si este langa mine... zambeste cald si ma priveste asa de bland, imi pare asa de rau pentru Emma, a fost intotdeauna sincera si vesela si dadea chiar niste sfaturi uluitoare cand aveai nevoie de unul in materie de iubiti si despartiri, desi ea si domnul Andre s-au casatorit de tineri, cred ca erau prin liceu
- Imi pare foarte rau, nu am stiut... Poate o sa trec sa o vizitez intr-o zi, asta daca nu ii va face mai mult rau desigur...
- Sunt sigur ca nu te-ar putea uita pe tine Maia, a tinut mult la tine.. spune si zambetul ii paleste incet..
Mama era foarte apropiata de ei, cand era tanara si trebuia sa o creasca pe Ross, ei au sprijinit-o si au ajutat-o, asa ca din moment ce si eu am intrat in viata lor ca fica a Annei, ei m-au iubit si ocrotit ca pe o nepoata, desi inainte sa plec fluturi mei de adolescenta nu le intelegea afectiunea si nu voiam sa fiu chiar asa de apropiata de ei, acum as da orice sa intorc timpul si sa mai luam o data cina impreuna, sa mai ascultam povesti din tineretea lor si sa mai gust o data din placinta de afine a Emmei..
- Maia, am auzit ca ai o fetita minunata, ce iti seamana foarte mult, ma bucur enorm ca ai reusit in sfarsit sa iti gasesti dragostea si sa iti formezi propria ta famile...
Imi intorc brusc privirea spre domnul Andre si incerc sa zambesc, dar nu cred ca mi a iesit atat de bine, cuvintele sale ma lovesc direct in moalele capului, realitatea mea este fix opusul a ceea ce a spus el..
- Da.. multumesc. reusesc sa murmur si incerc sa imi focusez atentia iar spre cana mea de cafea pentru a nu lasa starea de deprimare sa ma cuprinda din nou...
- Ce s-a intamplat? Esti nefericita in relatie ? avea o voce blanda dar in acelasi timp ingrijorata si ma privea cu mila, iar eu nu voiam mila nimanui
- Nu, totul este bine, imi iubesc fetita ca pe ochii din cap, dar din pacate restul sunt doar cuvinte goale, nu am un sot, nu am propria mea familie, sunt doar eu si mica mea printesa si impreuna suntem cele mai fericite.. spun increzatoare si zambind la sfarsit, oricum nu vreau sa il necajesc si mai mult cu problemele mele si asa are destule pe cap, cu restaurantul si cu boala Emmei
YOU ARE READING
The Time
RomanceTimpul, el este cel mai crud critic, cel mai aspru prieten și cel mai dur judecător. Nu îl vezi, nu îl auzi, nu îl simți și nu îl consideri important, când de fapt ar trebui să îl venerezi. El îți arată adevărata față a oamenilor, el poate vindeca...
