The Time

4. A pierdut acest drept!

Un tremurat îmi cuprinde corpul, clipesc des pentru a alunga șirul amintirilor și ceața ce îmi îngreuna vederea...

Apa se răcise considerabil, mă ridic încet din cadă și îmi înfășor prosopul în jurul corpului, mă simt secătuită de puteri, privesc silueta din oglindă și nu o recunosc, sunt foarte palidă, am ochii roșii, pungile de sub ochii încep să se vadă rozalii și mari, iar buzele îmi sunt violet, probabil de la statul în apa rece.

Oare ce ar trebui să fac de acum? Mă întreb singură, am venit aici pentru a mă liniști, aveam nevoie de o pauză de la viața haotică pe care o duceam și am ajuns să fiu mult mai rău, orașul ăsta și persoanele din el, trezesc la viață tot ce am încercat să îngrop adânc...

Mă întorc în dormitor și privesc patul unde micuța mea dormea liniștită, mă întreb ce a fost în căpșorul și suflețelul ei micuț când Aden nu a recunoscut-o, cred că i-a întors lumea pe dos, mă doare sufletul, mi se sparge în mii de bucății când o văd tristă, când știu că tot ceea ce își dorește este doar o îmbrățișare din partea lui..

Mă întind în pat lângă ea, îi dau un pupic pe păr și mă las purtată în lumea viselor, sunt atât de obosită încât nu îmi  dau seama cât de repede am adormit.

Mă trezesc brusc din somn, privesc ceasul de pe noptieră care indica ora 6.25 am, mă dau încet jos din pat, îmi apuc halatul de pe birou și mă îndrept spre bucătărie. Noua firmă la care lucrez îmi devorează efectiv tot timpul și pentru a sta cu Rev mai mult timp, m-am obișnuit să muncesc dimineața, mă trezesc de obicei la 5:30 și deși aici nu lucrez cred că mi-am obișnuit corpul cu trezitul de dimineață...

Liniștea casei era spartă de aparatul de cafea așezat pe blatul negru și care țiuia anuntând ca a terminat cafeaua, iau cana și mă așez la masă privind pe fereastră, este o zi însorită, o să trebuiască să îi cumpăr hainuțe Revei, să îi trimit niște rapoarte lui Derek și să îl sun pe domnul Romano mai tarziu..

În bucătărie apare Anne întrerupându-mi lista mintală cu lucruri de făcut, după ce pornește aparatul de cafea, se rezeamă de blat și oftează zgomotos, este îngândurată și mica cută de pe frunte îmi indică că ceva o supără ..

- Ce te supără? o întreb mai mult șoptit, aceasta tresărind când îmi aude vocea

- Scuze, nu te-am văzut. murmură în timp ce își ia cafeaua și se așează la masă în fața mea

- Deci? am observat că nu voia să vorbească despre asta, dar trebuia să știu ce se întâmplă cu ea

- Mă gândeam la Rev, adică la întâmplarea de aseară...spune în timp ce își ridică leneș capul privindu-mă

- E în regulă, cred, mă gândeam să o scot azi puțin prin oraș, poate o fac să mai uite...

- Maia, este o fetiță foarte înțelegătoare, dar să știi că tot o să îi simtă lipsa, mai ales acum când l-a văzut... vocea i se pierdea în timp ce rostea ultimele cuvinte

-Știu, mi-a fost extrem de greu când punea atâtea întrebări, despre voi, mai ales despre el, am încercat să îi explic pe înțelesul ei de ce el nu este lângă ea, nu știu daca am făcut bine ce am făcut dar am încercat să o protejez cât de bine am știut... îmi las capul în jos privind cana de cafea, îmi este greu să gestionez situația în care mă aflu

- Ai făcut bine, dar cred că trebuie să vorbești cu el, măcar pentru ea... îmi spune Anne în timp ce îmi ia mâna întra ei și mă strânge ușor

- Nu! Și-a pierdut dreprul asupra ei când nu a venit, când nu ia păsat că sunt însărcinată și ma dat afară din viața lui, când nu a sunat măcar o dată să întrebe dacă este bine. simțeam cum corpul îmi era acaparat de o stare nervoasă