The Time

5. Tu ești a mea, înțelegi asta?

Un gol imens mi-a apărut în stomac după plecarea sa... încerc să nu par așa de afectată în fața Revei, ea trebuie să se bucure de copilăria ei, nu să aibă în preajmă o mamă depresivă și plângăcioasă...

Mă apropii încet de masă și las tava jos, Rev mănâncă repede din înghețata care începe deja să se topească, murdarindu-și rochița roz si obraji, este așa de scumpă și de frumoasă, cand o privesc mă liniștește instantaneu, ea reuște să potoloeasca furtuna din mine...

Inima mi se strânge ca într-o menghină când vocea jucăușă a micuței răsună în mintea mea..

- Mami, tati a fost aici mai devreme..

O lacrimă fierbinte ca lava îmi brăzdează obrazul, totuși un zâmbet larg îmi apare pe față când observ sclipirea din ochii ei...

Frica, teama și dezamăgirea mă cuprind, făcându-mă să încep să cedez,  aș fi vrut să nu îl placă pe Aden, sau el să nu se uite la ea, aș fi vrut ca ei doi să nu se întâlnească niciodată, ca Reve să rămână doar a mea...

- Da moțată, vrei să îți iei o carte cu povești înainte să plecăm?

Dă din cap aprobator și se ridică de pe scaun, țopăind de bucurie..

- Să ai grijă!

O văd cum se îndepărtează și simt o atingere caldă pe mână. Ross mă strange și îi simt corpul cum începe să mai scape de tensiunea ce o acumulase, telefonul sună iar, glisez si aud vocea lui Derek puțin prea tare..

- Chiar mă pregăteam să vin după voi, întelegerea a fost să suni dimineața, tu știi câte griji mi-am făcut când nu ai sunat și mai ales când nu ai răspuns?

Imi era dor de el, nu îl mai văzusem de 2 saptamani, dar clar nu îmi era dor de cicăleala lui, uneori devine extrem de protectiv..

- Buna și ție străinule, am fost cu Rev în parc și am avut telefonul pe vibrații, urma să te sun când ieșeam din local... vocea mea avea inflecțiuni, dar încercam din răsputeri să par tare, știu că ar fi aici în câteva ore..

- Ce s-a întamplat de ai vocea asta? tonul său este mai scăzut acum, dar tot i se citește îngrijorarea în glas...

- Reve s-a întâlnit cu Aden, el încă nu știe cine este dar.... vocea mi se pierdea în timp ce rosteam cuvintele, pe el nu l-aș minți niciodată și știu că pot avea încredere totală în el că va privi problema din exterior, oricum nu l-a plăcut niciodată pe Aden, dar nu ma oprit niciodată, nici macar nu a încercat să mă îndeparteze de el, mi-a spus că nu îi convine că sunt cu el și atât, nu a mai intervenit..

- Cum te simți?

Vocea lui Derek, era joasă și îngrijorată, îmi ridic privirea spre rafturile biblioteci și oftez, abținându-mă să nu dau drumul lacrimilor să îmi părăsească ochii..

- Ca dracu! Vreau să plec de aici, te rog.... 

- Maia, tu ai vrut să te întorci, erai chiar bucuroasă... calmitatea din vocea lui mi se păre enervantă, cum poate să rămână calm, când eu sunt ca un vulcan ce stă să erupă..

- Maia, nu poți face asta, nu poți să ne părăsești iar și cel mai important nu poți să îi faci iei asta... simțeam durerea și supărarea din vocea lui Ross, nu am curajul să o privesc..

- Încearcă să te calmezi Mei, știi destul de bine de ce te-ai dus acolo și ce te aștepta. vocea lui Derek răsună ușor din difuzorul telefonului, care nu am idee cum a ajuns pe speker, oftez și îmi plec capul trăgând de o pliță a unghiei mari