Spune-mi, pescăruș de oraș,
Cum de ai ajuns aici?
Te-ai rătăcit zburătăcind
Prin ăst labirint de granit
Vânat de ticăit de ceas?Te văd trasând un arc de cerc
În jurul unei giruete
Cocoș tras în metal coclit
Și nu pot să nu mă întreb
De ce ai idei desuete?Nu vrei să-nțelegi vreo clipă?
Girueta-i mulțumită
Pe-acoperiș pironită
Suflată de-o adiere
Lipsită de vis și vrereTu ești diferit, ce-i drept
Ai un torace de faleză
Și inima-ți răsună-n piept
Cu cânt de valuri, antiteză
Sare de hematopoiezăPersiști în al tău dans naiv
Și o implori pe blestemată
Blestemata giruetă
Să-și vândă varga ruginită
Să vâneze-al boltei tivIgnorantă, te ignoră
Și continuă, ca-nainte
Să se-nvârtă în neștire
A vântului pribegire
Nicicând nu-i va intra-n minteCum poate ea să se compare
Cu tine, suflet de boare
Tu, busolă din născare
Compas pentru constelații
Hartă din fulgi și striații?Și pleci, și pleci, plângând în gând
A giruetei crudă soartă
Nu știi că n-are cum s-o doară
Căci, vezi tu, ea se naște moartă
Tu vii din cer, ea din pământMă mir că încă poți să zbori
Nu te-aș mai fi crezut în stare
Înconjurat de semafoare
În loc să te-avânți printre nori
Furtună de înfiorareAi crescut în suburbie
Alături de porumbei
Te-ai măsurat în defecte
Și te-ai comparat cu ei
Tânjind după girueteTânjeai doar să te-nțeleagă
Însă ele stăteau mute
Mereu fără să te-asculte
Așa că ai renunțat
Și nu le-ai mai acostatPână astăzi. Azi ți-ai zis
Să-ncerci pentru-o ultimă dat'
Să vorbești c-o giruetă
Și să îi șoptești un vis
Însă asta te-a costatLa un vaiet de claxon
Tresari. Nu știi ce s-a întâmplat
Aripile nu-ți mai bat
Brusc, îngreiuate cu crom
Și te prăbușești pe asfaltOasele-ți ard în ciment
Și-ți scapă un strigăt dement
Propriul zbor tu ți-l jelești
Ochii larg deschiși, sapienți
Spre mine îi aținteștiSpune-mi, pescăruș de oraș,
După mare tu tânjești?
Cred c-aud în al tău glas
Dor și val sărat și spart
Dar poate mă păcălești...La giruete te gândești
Mai știi tu ce sau cine ești?
CITEȘTI
Așchii de inspirație // Splinters of Inspiration
PoetryPoezie || Proză scurtă ༺ ══━━━━✥◈✥━━━━══ ༻ Momentele în care mă chinuie sentimentele și tânjesc după productivitate, însă mi-e lene să lucrez la un roman serios, se materializează în mici bucăți de poezie sau proză scurtă de doi bani. Dar hei...