1.Primul apel

13.7K 437 8
                                    

Era o seară obișnuită pe care am petrecut-o cu prietena mea cea mai buna, Amy. O ador, deoarece îmi este mereu alături, în orice situație, în care aș fi, este prima persoana care mă ajută și îmi dă un sfat dacă este nevoie. Este o fată brunetă, cu ochi albaștri și pronunțați precum oceanul, de statura medie, ea fiind mai înalta ca mine un pic.

-Este ora 10 seara și ar trebui deja sa merg acasa. Ai grija de tine. Te iubesc, nebuno!

Da, "nebuno" știe ca nu suport sa mi se spuna așa, așa îmi joaca și ea la nervi cum poate. Încui ușa, cum parinții mei nu sunt acasă și mă îndrept spre camera mea, unde îmi fac un duș şi ma bag la somn, fiindca sunt obosită, și în plus trebuie sa merg la școala, unde prima lecție e istoria,(Doamne nu suport istoria), cu doamna Blacke .Cu acest gînd adorm și sunt trezită pe la orele 00:00 de un bîzîit a telefonului:

-Bună, frumoaso, ce faci?

-Pai, dormeam şi ce prost mă sună la ora 12 de noapte pentru a mă întreba ce fac? Îi raspund somnoroasă și iritată în același timp.

-Mai încet cu înjurăturile, prințesa.

-Și îmi spui cine ești ?Și nu mă mai lua cu "prințesa", că de nu...

-Că de nu ce dragă,mă bați?

-O Doamne ești insuportabil. Pa.

-Stai, nu inchide...

END CALL

Tîrziu, deja închiserăm, înaite de a asculta ce mai are de zis și m-am culcat înapoi, însa nu puteam adormi, fiindca un gînd mă frămînta, oare cine e tipul care mă apelase, îl cunosc sau nu? Și tot așa am adormit îngîndurata ca înainte. Aceasta deja îmi intrase în obicei.

Iubire neașteptatăWhere stories live. Discover now