Epilog

2.9K 185 21
                                    

Viaţa merge mai departe. Cu trecere timpului învăţăm să fim mai înțelegători, răbdători și să-i ajutăm pe cei care au nevoie de noi. Timpul pune totul la locul său. Cu trecerea timpului înțelegem că ceea ce era prioritar nu mai înseamnă nimic, cel mai important fiind acum: familia persoanele apropiate, prietenii adevarati și pe care te poti baza în orice situaţie. Fiecare și-a luat drumul său, aflându-și viitorul, la care mult rîveneam. Colegii mei și-au aranjat viața în felul său, la fel și noi. Și totul începe cu...

Melony. Mai țineți minte cînd a venit la mine și și-a cerut scuze pentru toate cele făcute înainte, pentru răul pe care ni l-a provocat . Am iertat-o. Atunci am văzut-o pentru ultima data. Acum nu de mult am aflat vești foarte triste despre ea. Fiind la o vârstă atît de frageda, ea s-a îmbolnăvit de leucemie. A plecat în Africa și a petrecut acolo în jur la jumătate de an, după care a fost internată în spital. Și în scurt timp a decedat. Având 19 ani a reușit să facă multe . Datorită ei acum în Africa copii nu mai sunt neglijați, femeile cinstite. Și totul mulțumită ei. Și-a gasit un iubit care ia fost alături pina în ultimele clipe. Îmi pare rău pentru el că a rămas singur și pentru ea ca nu a simțit viața din plin... Atunci când a venit la mine, a fost un rămas bun. A vrut să-și ia adio de la noi.

Părinții noștri. Păi ce să spun... toți au devenit prieteni. Îmi place cum se iau peste picior, e atît de amuzant sa privești lucrurile astea dintr-o parte. Nu de mult am făcut o adunare de famile, cam săptămâna trecută. Și ne-au anunțat că pleacă cu toții în Dubai. Toți am fost uimiți de aceasta declarație, iar ei au justificat prin următorul argument : "Nu mai avem copii mici de care trebuie să avem grijă, așa că nimic nu ne oprește. Plecam pentru o luna. ". Asta au spus tații, însă mamele noastre au spus că mereu să le sunam când avem nevoie. Acum dimineață su zborul și am mers să-i petrecem la aeroport. Includ radioul mai tare și continuam.

Jo. La nuntă am fost chiar uimiți de surpriza ei, pentru că acesta a fost un cadou minunat, cred ca cel mai frumos din toate, pentru că în el aveam toate amintirile noastre, din copilărie pîna acum. De atunci au trecut 2 ani, și după rugămintea ei și din plăcerea noastră o completăm cu poze de familie. Mă bucur că a înțeles că cu Dean nu poate fi și a cunoscut un alt băiat care tine la ea. Da, încă ținem legătura și chiar ne mai întâlnim din cînd în cînd la o cafea, pentru că trăiește în orașul nostru. Am devenit chiar prietene bune. În curând vor organiza o nuntă, unde desigur am fost chemați și noi. Iar noi desigur că vom merge.

Ben. Mai țineți minte vampirul care a fost alături de noi atunci când eu și Amy ne transformam? Așadar el a devenit unul din cei mai principali vampiri care ne mai ajută din cînd în cînd. Din păcate nu și-a creat o familie, dar asta nu-l oprește să se dezvolte. Este un om, bine vampir, foarte bun. Ne mai vizitează uneori și ne aduce "bunătăți". Dacă ați înțeles ce anume?
Off... Urăsc semafoarele acestea. Stăm în ambuteiaj deja de 10 minute.

Ricky. După ce a fost luat în temniță, viața lui s-a terminat. A fost pus la munca în favoarea societății, fiind urmărit de Ben, iar seara închis înapoi, unde trebuia să suporte totul ce i se făcea, dar nu pot să intru în detalii pentru că nu le știu. Ben nu ne-a povestit.

Margaret. Ea lucreaza în continuare la noi. Merge uneori la sora sa în vizită și ne ajută cu problemele noastre. Mereu ne-a fost alături și ne-a dat sfaturi bune. A avut o perioada când a fost internată la spital, simțindu-se foarte rău. A suferit un atac de cord, dar acum e bine. Îmi e ca o bunică, pe care trebuie să o ajut și s-o îngrijesc la fel cum ea m-a ajutat în copilărie.

Cristian. Fratiorul meu. Mamă ce mare s-a făcut. E chiar mai înalt ca mine și mai puternic fizic ca mine, arată mai puternic. Acum doi ani cînd l-am văzut prima dată era un copil, care iubea sa se joace în computer și să bată mingea în curte. Acum e un barbat în toată firea. Peste doua luni împlinește 18 ani. Ce repede trece timpul. Acum este plecat în Londra, dar în curând se întoarce. Studiază acolo. Ce vreau să-l văd, să-mi mai povestească ceva...

Iubire neașteptatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum