26.Evadarea

3.1K 127 4
                                    


În timpul dansului, am avut impresia că cunosc acea persoană, că îl cunosc de o veșnicie, el îmi oferea o stare de euforie nemărginită. La sfîrșitul dansului, necunoscutul și-a dat masca jos și din necunoscut a devenit în o persoană apropiată mie, pe care doream să o văd de cînd am ajuns în NY, fiindcă îmi era dor. Era Dean, îmi venea în acel moment să îl îmbrățișez, să îl sărut, să-i dau atîtea întrebări.

-După îți voi spune tot, acum vine Nick comportăte de parcă nu mai văzut. Trebuie să așteptăm, cînd va fi mai puțin atent și să fugim. Încăperea aceasta e plină de mafioți cu arme și nu ar fi bine să se iște vre-un conflict, fiindcă s-ar începe o bătălie pe arme. Încearcă să-l scoți afară, așa ne va fi mai ușor să te scăpăm, singur aici nu pot face nimic. Mersi, pentru dans domnișoră, ați fost încîntătoare, și îmi sărută mîina astfel provocîndu-mi mii de furnicături pe tot corpul și cînd Nick nu privea la noi mi-a mimat un "Te iubesc".

Seara continua și eu eram și mai agitată din cauză că nu știam cum să-l scot afară. Încercările mele precedente fiind fara nici un folos.

-Hai afară, te rog m-am săturat să stau aici și să nu fac nimic, zîmbind fals la oameni pe care nici macar nu îi cunosc.

Analizîndu-mă preț de o secunda, și m-a întrebat de parcă bănuia ceva.

-De ce ești atît de agitată?

-Din cauza că tu ești un nesuferit și nu mă lași să merg afară, să trag o gură de aer curat.

Camera încărcată, de lucruri scumpe și străluciroare, cu un anumit dizain, ce dădea interiorului o priveliște bogată, era încărcată de un fum dens de țigări și miros de băuturi alcoolice.

-Mmm... hai să mergem, dar nu pe mult timp ca am treabă înauntru.

-În sfîrșit voi simți și eu aer curat.

După obiceiul său mă ia de braț și mergem afară. O briză de aer cald îmi mîngîia fața uscată. Simțeam cum fiece briza ce mă atingea, îmi relaxa mușchii și făcea să mă simt mai bine.

-Acum putem să mergem?

-Nu, mai așteaptă un pic, mai am nevoie să mai stau aici. Îi spun deja făcîndu-mi griji din cauza că Dean nu își făcea apariția.

-Gata... mergem acum și punct.

La această fraza mă simt luată pe sus și dusă înspre o mașină parcată în aprpropiere. Îl văd nervos pe Nick care aleargă după noi ca o fiară, ce își capturează prada. Cel mai înfricoșător era faptul că avea o armă la el, pe care nu se rușina să o folosească împotriva mea. Mă coboară jos din braţe și îmi spune să alerg spre mașină cît mai repede. Apar și ceilalți băieți care încep săîl opresca din împușcat, prin încercarea de al bate, la propriul cuvînt. Atunci cînd a scapat piatolul, s-a auzit o împușcătură, după care simt cum cad jos, iar mîina era plină de sînge. Eram îngrozită. Am auzit sirenele poliției și ambulanței și l-am văzut pe Dean care s-a apropiat de mine cu pași rapizi, avînd o fața foarte îngrijorată. O durere apasătoare își pune apariția în zona unde am fost împușcată, făcîndu-mă să plîng, șiroaie de lacrimi fierbinți pe obraji și un Dean îngrijorat. După aceasta nu mai țin minte nimic. Totul se transforma într-o ceața care devenea din ce în ce mai densă.

~Din perspectiva lui Dean~

Atunic cînd am văzut-o cum cade jos, lumea mea s-a prăbuşit cu ea. Era acolo în mijloul drumului, plină de sînge,în ochii ei albaștri lacrimile își făceau loc. Sirenele ambulanței și a poliție își faceau loc în liniștea apăsătoare a serei, toți au înmărmurit așteptînd să vadă ce se întîmplă mai departe. O țineam pe Crissy în braţe simțind-o cum se stinge încet. A nimerit-o în burtă și avea o sîngerare mare ce deja era o problemă imensă.

Iubire neașteptatăWhere stories live. Discover now