Pasăre fără (de) aripi

11 1 0
                                    

  Pasăre fără de aripi,
  Din falnicul meu brad,
  De ce cânți tot mereu-n răsărit?

  Pasăre fără aripi,
  De ce dansezi-n luminișul verde
  Înainte de asfințit?
  În luminișul ce-a fost a nost' cândva...

  Pasăre fără aripi,
  De ce te-mbeți în lacul albastru?
  Lac format din lacrimile tale.

  Pasăre fără de aripi,
  Doru' und' te duce?
  În casă noastră de pe lac?

  Pentru că eu, suflet patetic nedemn de
  mila ta,
  Pasăre cu aripi moarte,
  Îmi plâng amaru-n sticla de gin.
  Și-mi îmbăt mintea cu amintirea ta,
  Prinzându-mă zorii când ne fredonez
  melodia.

  Și-ți privesc deznădăjduit viața ștearsă,
  Și mă-ntreb de ce.
  De ce ți-ai pierdut aripile
  Ce te purtau departe,
  Departe de durere și nefericire.

  Ochii ți-s morți și suflu-ți slăbește.
  Culoarea-ți piere-n obraji
  Și vocea ți se stinge,
  Pasăre fără de aripi.

  Căci, pasăre fără aripi,
  Mori.

  Însă nu-ți fie frică.
  Moarte nu-i urâtă cum ți s-a zis.
  E dulce, binecuvântată,
  Ca adierea blândă a vântului.

  Încrederea de-mi dai,
  Călăuzirea mea o s-o primești,
  În lumea pe care n-ai văzut-o încă;
  Și aripi o să-ți dăruiesc.

  Doar călca, pasăre fără aripi,
  Înainte-n moarte.
  Și lumea o să fie a ta.
  Pentru că-n post mortem
  Toți te uită
  Și visele mor.
  Însă zborul să simte mai viu
  Și căldură nu-ți mai e piedică.

  Așa că zbori,
  Aruncă-te! mică pasăre-păsărică.
  Din frasinul pe care-l urăsc copiii tăi.
  Și cântă melodios în ultima ta cădere.

  Căci o să doară.
  N-o să te mint.
  O să-ți frângi micul piept
  Și inima o să-ți piară.
  Însă o ultimă lovitură nu-i un preț mare
  Pentru un zbor continuu,
  Pasăre fără aripi.

                          Semnat, al tău  călău de aripi ~
 

Cadavrul din patul vecinuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum