Creație,
sfântă artă,
dulce escapism,
alinare singulară.Creație,
înger decăzut,
veșnic sfidat și ironizat,
abandon-cădere.Eu, sufletul
ție mi-l dedau,
Mamă-război,
Ce suferința o absorbi
Și amaru-n opere-l transformi.Tu un suflet divin ești,
Căci stele pe piele
Pictorii ți-au pictat.
Ochii, izvoare reci de munte,
Poeții ți-au dat.
Păru-n partituri cu melodii
Muzicienii ți l-au preschimbat.
Sculptorii după chipul tău
Marmura au modelat-o.
Scriitorii, din vasta ta experiență,
Cu toții s-au inspirat
Când creațiilor lor
Ție ți le-au dedicat.însă cei ce-n veci
n-au fost cuprinși de disperare sufocantă
și-n creație adăpost n-au aflat,
să-nțeleagă imposibil le va fi
când le-oi spune că
arta este suma suferințelor,
iar creația – a lacrimilor și a patimilor
laolaltă cu sufletul tău
tot, fiecare bucățică,
fiecare strop,
orice emoție.
asta-i adevărata creațieDe asta nu mă codesc
Cu tare voce să declar
Că pieptu mi se deschide dureros,
erupe,
Iar din el poezia evadează,
Versuri în juru-mi se rotesc,
Când eu de durere urlu
Căci nimeni nu-nțelege.Toți nebun mă numesc
Când eu doar poeme sângerez
Din ale mele veșnic răni deschise.Căci cine a mai auzit
De inepția închiderii sufletului deschis?
Pieptul sfârșit de hipersensibitate
A unui artist care din asta,
Creațiile în chip nocturn,
La a difuzei lumânări sclipire,
Asiduu și le scrie,
Încercând fiecare idee pe hârtie s-o expună.Eu, un artist în ascensiune,
(sau asta-mi place să-mi spun
de fiece dată ce pe hârtie
sufletu-mi expun)
În veci n-am aprobat asemenea idee
Căci practica ei pe toți artiștii i-ar ucide
Printr-o lobotomie prea ușor practicabilă.De asta tuturor vehement le cer
În suferință să mă lase
Căci eu disperarea pe hârtie mi-o înfățișez
Lăsându-i pe ceilalți
Sufletul prin muzee să-mi expună.
Iar ei, naivi, moartea au să-mi admire
Când sufletul n-am să ți-l mai pot oferi
Cu dulce și profundă dedicare.
Dar tu, în scumpa-ți pasiune pentru artiști,
Cumva ai să faci
Ca ale mele lucrări
La cei ce le simt
Să-ajungă cândva.
ČTEŠ
Cadavrul din patul vecinului
Poezie| Poezie | POEZÍE, (1) poezii, s. f. 1. (Spre deosebire de proză) Arta de a exprima o idee sau un sentiment în mod plastic, cu ajutorul imaginilor, al ritmului, mai ales sub formă de versuri Un volum de poezie în care au să se ilustreze poeziil...