erai mică.
de credeam fir de nor
vârf de floare
doar poate doar o țandără
mică-mică
o așchie de sticlă
care a rămas pe podea
undeva într-un colț plin de praf și de vise și de tot ce nu a ajuns mătura sau pisica să se joace cu ea
te-am crezut o fârimitură
de clipă
sau poate ceva
o antiteză cât toată evenghelia de la luca sau matei
sau lumânările de la biserică cu miros de serafim de la sarov sau icoane cu zâmbete negre sau aur care curge pe palme și apoi pe oscioare și ajunge cumva la tâmple miracolul bisericilor din inima ta
te-am crezut o minune mică
minunică
sau poate un copil care adora să alerge de sus până jos cu inima ta de nouă carate
să o spargi și să o împarți la toți
pruncii cu prea multă pâine să aibă dinți
să îi latre câinii pe care vecinii nu îi au
oricum
te-am crezut un fel de poveste
pentru copii
o carte de colorat
sau poate un castel de nisip
și ai fost ai fost ai fost
doar o ana
când ana e definiția
existenței.
ai fost.
poezie.
