doare.
doare să fii
picătură de stea
să te zbuciumi
în sunetul cerului
să îți pui mâinile
la urechi
să nu auzi
cum țipă
sorii de rouă
să escaladezi
sentimentul
și să fii...
doare
să fii
o lucernă
spre viață
să te ascunzi în pivniță
ca să îți dai foc
doare
min(c)iunile
dor
lumina doare
șoaptele dor
și oamenii dor
doare:
dar durerea te face artă,
nu-i așa?
și arta te ajută
să calci
peste tine
să îți plantezi
inima în corp
și să o lași
să înflorească din nou
deși doare
îți coși la loc
rănile-n cerneală
și lași cerul să
ți se impregneze pe piele
din nou
îl lași să te ardă
să te dispere
să te dispersezi
în șapte
cuvinte
în șapte silabe
în șapte
furtuni
deși doare
doare
doare
respiro-dori
și tu la miezul nopții
și frunzele de ceas
îți lasă cicatrici
doare
dar oare
nu durerea
îți dă puterea sa scrii, până la urmă?
și nu durerea e calea ta
ferato-lactee?
și nu durerea
ți se oxidează până
în măduva oaselor
și îți crește metafore
în anti-acid?
oare nu durerea te face
șoaptă, până la urmă?...
