Atinși de flăcări: Scântei (I)

Scântei: Atinşi de flăcări (I)

Respiră, mi-am zis. Doar respiră uşurel căci altfel te sufoci. Şterge-ți lacrimile şi controlează-te. O să te vadă Kit. La naiba, ai ochii roşii. Şi încă îţi sângerează palma. O să întrebe ce s-a întâmplat şi nu o să le poţi spune. Calmează-te, Joy, la naiba, calmează-te!

Dar era al naibii de greu să o fac. Mă simţeam ca o fântână umblătoare din care ţâșneau lacrimi. Așteptam cu nerăbdare momentul în care să sece, ca să nu-mi mai șiroiască în valuri pe obraji. Pentru a suta oară în doar câteva minute mi-am folosit podul palmei pe post de batistă. Deja mă ardea pielea. Mă uitam cu disperare în urmă, neştiind dacă-mi doream să-l văd venind după mine sau dacă era mai corect să stăm separați un timp, până ne puneam ordine în gânduri. Îmi părea imposibil să stau departe de Hades, ca și cum apariţia lui ştersese din mintea mea toţi anii în care nu-l cunoscusem iar acum habar nu aveam să mă descurc fără el. Niciodată nu-mi dădusem seama că legătura dintre noi ne degradase, de făcuse să fim incompleţi dacă nu eram unul cu celălalt. Ne făcuse să fim slabi şi incapabili separaţi, şi nu ştiam dacă asta trebuia să mă îngrijoreze sau nu.

Când am intrat în Sala Oglinzilor era linişte şi toate perechile de ochi s-au întors spre mine. Ştiam că aşteptau cu toţii să vadă ce urma să se întâmple iar acum, dacă stăteam bine să mă gândesc, doar eu ieşisem pe minus din cauza faptului că le făcusem treaba. Mi-am şters palmele de rochia Annei, rămânând în prag. Ceva mă ruga din nou să privesc peste umăr dar m-am abţinut, ferindu-mi privirea de fiecare pereche de ochi din încăpere. Am auzit loviturile labelor lui Saber pe podea iar câinele îmi linse curios palmele.

—I-am spus, am zis plat, încercând să-mi controlez vocea. Treaba voastră ce faceţi de acum încolo.

Știu că toţi mă urmăreau cu privirea, de aceea părea că trupul meu arde, iar atunci când mi-am săltat puţin fruntea ochii mei au dat peste cei verzi ai lui Kit şi m-am dat de gol pentru a suta oară în faţa lui, expresia sa gânditoare făcându-mă să-nţeleg că iar pricepuse mai mult decât trebuia. Probabil că în viaţa anterioară fusese psiholog, căci se părea că el era terapeutul perfect de cuplu la care eu şi Hades aveam nevoie să mergem ca să ne punem relaţia la punct.

—De ce îmi sună asta ca şi cum nimic nu ar fi bine? bombănii de undeva Ron.

"Pentru că nimic nu e bine", aş fi spus, dar am tăcut, pentru că mi s-a tăiat respiraţia şi firul raţiunii când am simţit prezenţa din spatele meu. Căldura dogoritoare ce-mi izbea spatele mă făcea să înţeleg cât de aproape era de mine iar un junghi îmi străbătu fulgerător inima. Mi-am îmbrăţişat singură torsul iar Hades a trecut prin dreapta mea, ciocnindu-şi umărul de al meu. Nu ştiu dacă o făcuse intenţionat sau inconştient, dar cert era faptul că simţisem totul ca un reproş pe care avea să mi-l trântească de multe ori în faţă de acum încolo. Toţi l-au urmărit cum a traversat încăperea şi cum, din nouă mişcări agere, l-a înşfăcat pe Raphael de tricou, ridicându-l de pe canapea. Am icnit simultan cu restul persoanelor ce erau martore, iar Saber a lătrat furios. Numai Raphael aştepta şi habar nu aveam ce. Ochii mei fixaseră spatele încordat al lui Hades dar nu am fost capabilă să spun ceva. L-am ţinut pe Saber de zgardă, trăgându-l cu toată forţa înapoi când giganticul câine încerca să scape.

—Când aveaţi de gând să-mi spuneţi? l-am auzit pe Hades mârâind, iar ochii albaştrii ai lui Raphael priveau fix spre ai lui, extrem de pasivi.

—Când credeam că vei fi pregătit, i-a răspuns Raphael ferm.

Hades a râs iar zgomotul mi-a ridicat părul pe ceafă. Deşi părea că vrea să-i dea drumul lui Raphael, presiunea încă îi apăsa umerii şi spatele.

—Te-ai gândit mult când ai pus-o pe ea să-mi spună?

Acum eram o simplă ea. Bum! Alt reproş, altă lovitură ajunsă la ţintă. Mi-am muşcat buza cu putere, simţind cum ajunge să se umfle datorită durerii la care am supus-o. Raphael mi-a aruncat o privire cu coada ochiului și m-am simţit în plus, ca şi cum Hades nu se certa cu el pentru că-i ascunsese existenţa lui Katherine, ci pentru că mă pusese pe mine să fac ceva ce era sub răspunderea lui.