Întâlnire cu destinul (Finalizată)

Capitolul 6

N-am mai avut timp să reacționez de data aceasta sau să mă arăt surprinsă pentru că ascensorul și-a început din nou coborârea lentă și bărbatul își retrase imediat mâinile din jurul meu fiind luat pe nepregătite de situație. Nu am putut nici măcar să reflectez la ceea ce tocmai se întâmplase.

Mi-am revenit cu greu din starea în care hibernam de câteva minute bune și am reușit să mă dezmeticesc încât să trag rapid un ochi pe ținuta mea. Arătam și mai dezordonată decât înainte. Mi-am trecut repede degetele peste haine în speranța de a mi le aranja cât de cât. Am ridicat ochii timid și m-am uitat la el. Nu era într-o stare prea bună. Era mai răvășit decât mine. Și-a întors dintr-o dată privirea spre mine și am vazut disperarea din ochii lui, neputința și durerea refuzării. O forță incontrolabilă părea să ne atragă din nou unul către altul și continuam să mă lupt cu ea poate acum mai mult ca oricând. Eram în stare să îi cedez din nou dar timpul și spațiul ni se împotriveau de data asta și poate că trebuia să o iau ca pe semn că ne era interzis să ne apropiem unul de altul. Până acum nu ieșise nimic bun din faptul că ne-am lăsat marcați și conduși de circumstanțe. Cel mai bine era să scăpăm amândoi din situația asta nevătămați, mă rog, eu cel puțin din punct de vedere emoțional. Cât despre fizicul său nu știam ce să spun pentru că pe mâna lui încă nu se vedea nici o urmă de rană și asta mă făcea să mă întreb dacă era uman. Aș fi vrut să-l ating, să mă conving că totul este în regulă, dar chiar atunci am auzit sunetul ușilor și lumina de afară a năvălit fără preaviz înăuntru.

În sfârșit acest lift afurisit mă salvase și pe mine o dată căci se deschisese exact la timp, și am dat nas în nas cu o mână de oameni nerăbdători. Mi-am luat inima în dinți și am mai tras o scurtă privire către partenerul meu de lift, conștientă fiind că era ultima dată când îl voi mai vedea. Lucrul acesta mă liniștea și mă nemulțumea în același timp. Simțeam regret pentru faptul că ne-am cunoscut în aceste condiții. Totul ne era potrivnic și nu mai rămânea nimic de făcut și de spus între noi doi. Probabil nu aveam să-l uit niciodată, dar asta nu era ceva ce el ar fi trebuit să știe. M-am dezmeticit rapid și m-am chinuit să mă strecor printre oamenii care deja se îmbulzeau să intre în mica încăpere. Am reușit cu abilitate să ies dintre ei și am grabit pasul, dorind să măresc cu rapiditate distanța dintre noi.

Am auzit o voce care tot striga și din toate cuvintele am deslușit doar: Hei, hei, așteaptă! Nu am băgat în seama și mi-am continuat cu îndârjire drumul spre binecuvântata ieșire. Era un chin infernal pentru picioarele mele, cu toate astea nu avea să mă oprească nimic. Am înaintat cu pași mari și peste câteva secunde eram deja afară. Mi-am permis o clipă să inhalez cu nesaț aerul proaspăt și răcoros al dimineții. Mi-am căutat cu ochii mașina pe care o parcasem foarte aproape de intrare și am grabit pasul dorindu-mi doar să ajung cât mai repede acasă. Am deblocat portiera și m-am strecurat cu stângăcie înăuntru. Niciodată nu mai condusesem în tălpile goale dar acum asta mi se părea cea mai bună soluție pentru mine. Acești pantofi nenorociți cu siguranță vor ajunge la gunoi. Am pornit motorul și am demarat în trombă, calcând poate prea tare pe accelerație.

Traficul de dimineață era infernal. Mereu am reușit cu succes să evit orele acestea de vârf, de data asta trebuia să îndur faptul că așteptam minute întregi la semafoare și după oameni care grăbiți fiind nu mai respectau în nici un fel semnele de circulație. Claxoane furioase se auzeau din toate părțile. Niciodată nu i-am înțeles pe cei care se precipitau în ultimul moment să rezolve lucrurile. Atunci când știi că ai o sarcină, o întâlnire, un serviciu, sau orice altceva la care trebuie să ajungi, e chiar așa greu să te pregătești din timp pentru asta? În felul acesta te ajuți și pe tine dar și pe ceilalți din jurul tău.

Cu greu am reușit să evit o ciocnire din partea unui șofer prea grăbit și neatent la traficul din jurul lui. Unii oameni chiar nu realizează că benzile acelea de circulație sunt făcute cu un scop și nu doar pe post de linii desenate pe asfalt.