Întâlnire cu destinul (Finalizată)

Capitolul 19

În zilele care au urmat nu am fost capabilă de nimic. Nu am fost în stare decât să evadez din realitate. Astfel că trecuse deja o săptămână în care eu continuam să hibernez.

Han nu încercase nici măcar o dată să ia legătura cu mine și asta mă durea. Știam că îl făcusem la rândul meu să sufere atunci când îl dădusem afară neinteresată să îi ascult explicațiile. Dar care ar fi putut fi acelea? Eu îi oferisem ocazia să se apere și el irosise acea șansă hotărând să mă mintă. Cum aș mai fi putut să cred ceva din spusele lui?

În tot acest timp întorsesem situația pe toate părțile și nimic nu părea concludent. Nu înțeleam ce legătura aveam eu cu el și de unde mă cunoștea. Oare de ce spusese că s-a îndrăgostit de mine cu mult timp înainte? Aș fi vrut să-l pot desluși.

I-am povestit și Amandei toate aceste lucruri, care mă măcinau constant și ea îmi dăduse alte idei și ipoteze pe care tot nu puteam să le leg. Îl cunoșteam mult prea puțin pe Han ca să îi pot percepe acțiunile. De tot ceea ce eram conștientă în momentul de față era faptul că mă mințise. Că făcea anumite lucruri pe la spatele meu care aveau legătură cu mine. Îmi spusese doar să am încredere în el. Probabil că glumea. Eu eram un fel de Darcy. Părerea mea bună o dată pierdută, cu greu o mai puteam recupera.

După o săptămână de jelit, în care Mandy încercase prin orice formă să mă scoată din casă, hotărâsem în sfârșit să pun piciorul în prag. Trebuia să îl uit și să merg mai departe. În fond relația noastră, dacă se putea numi așa, nu fusese niciodată reală. Și bine că nu mersesem până la capăt, altfel poate ca era mult mai greu acum.

În dimineața aceasta mă trezisem, în sfârșit cu mai mult chef de viață. Am sunat la compania de telefonie și am închis numărul, motivând faptul că am pierdut telefonul și aveam nevoie de o nouă cartelă. Ceea ce era adevărat.

Am făcut check-in-ul online confirmând astfel zborul pentru mâine. Eram entuziasmată în privința asta. Aveam să mă întâlnesc cu prieteni vechi și eram de fapt foarte fericită că schimbam ambientul. Ceea ce era foarte ciudat, în cazul meu. De obicei eu mă simțeam cel mai bine în propria căsuță.

M-am îmbrăcat în grabă și am coborât în parcarea aglomerată. Sărisem peste orele matinale în care toată lumea se îndrepta grăbită spre muncă, așa că am ajuns destul de repede la cel mai apropiat magazin de electronice. Am făcut o mică cercetare prin încăpere și m-am hotărât să achiziționez un dispozitiv ostentativ, pe care chiar mi-l doream în acel moment. Știam că era ceva aproape inutil din moment ce eu foloseam telefoanele cât mai puțin posibil, dar pur și simplu voisem să-mi satisfac un moft.

Am decis apoi să-i fac o vizită Amandei. Mâine plecam la San Francisco și nu aveam să o mai văd câteva zile. Noaptea premiilor avea să se prelungească cu niște conferințe la care aveam de gând să iau parte. Avea să-mi faca bine o mică schimbare. Cel puțin așa credeam în clipa de față.. Amanda avea o fereastră așa că, cumva, m-a convins să mergem la cumpărături ca să-mi fac niște provizii cu ținute noi pentru apropiatul eveniment. Am căzut de comun acord asupra unor rochii și prin insistența ei a reușit de asemenea să mă facă să cumpăr niște obiecte de lenjerie intimă care mi se păreau inutile. Oricum nu aveam de gând să le folosesc. Nu aveam pentru cine să mă îmbrac așa. Dar probabil că așa erau prietenele. Găseau incitante chestiile astea. Mă rog, cele ca Amanda, cel puțin.

Ce bine era să te întorci acasă după ore obositoare de shopping. Mi-am descălțat pantofii, mai mult hotărâtă ca să scap mai repede de ei. Mi-am amintit apoi de telefon și de faptul că, pentru scurt timp, cumpărasem și o cartelă cu un număr nou. Aveam de gând să îl folosesc pe acesta până când ajungea al meu.