(Ne) Clișeic

~UNSPREZECE~

Afrodita se juca cu cheile de la mașină, în timp ce Adam se chinuia să deschidă ușa de la casă.

Într-un sfârșit, aceasta se dădu la perete.

—Poftiți, milady, spuse el melodios, făcând un gest ceremonios cu mâna.

Afrodita îl pocni în stomac și intră în casă. Mirosea a ars.

Adulmecă un timp, după care întrebă:

—Ce pute aici?

Adam zâmbi stânjenit.

—Ți-am spus că sunt un bucătar groaznic?

Adam stătea cocoțat pe blatul din bucătărie, ronțăind un măr, în timp ce Afrodita mai mesteca, din când în când, în sosul ce bolborosea cuminte pe aragaz.

—E prima dată când faci paste? întrebă ea amuzată, în timp ce arunca la tomberon tentativa de farfalle a lui Adam.

—E așa evident? replică el, cu gura plină.

—Mda.

Bucătăria era bine mobilată, foarte mare, dar, evident, de mult nefolosită. Ceva îi spunea Afroditei că, de când cu plecarea mamei lui, Adam a mâncat o grămadă de pizza.

—Hei, spuse el brusc. Stai, că mi-am amintit. Cum zici s-o cer? Adică... Ceva de genul...

Și, zicând asta, Adam sări de pe blat și se puse în genunchi în fața Afroditei, luând-o prin surprindere.

—Afrodita...Adică Amanda, mă rog. De când te-am văzut prima oară, am...Am știut că tu ești aleasa. Că tu ești cea lângă care vreau să-mi cresc copii, cea pe care vreau s-o aștept emoționat la altar. Vrei să te măriți cu mine?

Afrodita nu putea nici să respire. Probabil că o fi fost doar imaginația ei, dar a simțit că ceea ce tocmai spusese Adam nu era nici pe departe adresat Amandei.

—E...OK, reuși ea să spună, emoționată. Poți mai mult.

—Tu ai spune "da" dacă ai fi în locul ei?

Afrodita zâmbi strâmb și se repezi la sosul ce aproape dăduse în foc, evitând astfel întrebarea jenantă a lui Adam.

—Sosul e în cuptorul cu microunde, doar îl încălzești puțin. Pastele sunt în cuptor, vinul e în frigider. Te descurci?

Adam o privi atent.

—Mda, așa cred.

Coborî din mașină și îi deschise Afroditei portiera. Acasta coborî, zâmbindu-i.

—Mulțumesc mult, Afro. Nu știu ce m-aş fi făcut fără tine.

—N-ai pentru ce, amice. Îți doresc baftă. Ne auzim.

Afrodita dădu să plece, dar Adam o apucă de încheietură. Instantaneu, Afroditei i se făcu pielea de găină.

—Voiam să îți dau asta, dar va trebui să închizi ochii, rosti Adam.

Afrodita îl privi ciudat, dar închise ochii. Simți cum Adam îi atârnă ceva de gât. Când îi deschise, observă că purta lănțișorul cu frunza, din magazin. Vru să-l dea jos, dar Adam o opri.

—E plăcerea mea, te rog.

Afrodita zâmbi ușor stânjenită.

—Păi, atunci, hmm...Mersi frumos.

El zâmbi.

—Inspirată alegere. "A", de la Afrodita.

Aceasta îi zâmbi și, îndepărtându-se , îi spuse:

—Când am văzut "A"-ul nu m-am gândit că vine de la Afrodita...M-am gândit că vine de la Adam...