RĂSUFLARE Vol II

Cap 2

Cască în timp ce aștepta plictisită pe scaunul din rândul 3 din amfiteatru mare, de semestrul acesta cursul de drept penal era ținut de un nou profesor, doamna Mason ieșise anticipat la pensie, așa că se auzea că își lăsase locul pentru elevul ei preferat care urmase acest curs în trecut. Un tip despre care fetele chicoteau că ar fi de-a dreptul frumos, însă sever și cu diverse reguli de la care nu se abătea, trebuind să ai mare grijă să nu te pui rău cu el. Se zvonea că la fosta facultate de unde se transferase picase pe capete, și cu greu finalizai cu brio cursul lui, totuși ea nu se lăsa așa ușor pradă zvonurilor și nici nu se temea de orice profesor care își dădea aere de intelectual, chiar iubea dreptul, și își dădea tot interesul să acumuleze și să învețe cât mai multe lucruri utile. Ușa mare scârțâi în timp ce se deschidea, cu toate astea nu fusese prea curioasă să se uite spre noul profesor, o cam durea stomacul și nici nu era atât de curioasă ca și restul colegilor ei. Atenția îi fu distrasă însă când profesorul se prezentă, ridicându-și brusc privirea spre el și rămânând de-a dreptul uluită.

-Bună dimineața, numele meu este Roman Wolf, și începând cu acest semestru vom parcurge împreună dreptul penal. Mă aștept la seriozitate și interes. Îmi place punctualitatea, și aștept de la voi să fiți responsabili și silitori, mă gândesc că majoritatea ar trebui să aveți habar de ce vă aflați aici, de asemenea, presupun că am în fața mea niște adulți, deci vă cer să vă comportați ca atare.

Tonul lui britanic sexy era de neconfundat, era tipul de la bar, putea să-l recunoască în ciuda costumului care îi venea perfect și ochelarilor de om intelectual care îi ascundeau chipul superb, dându-i un aer smart. O doamne, se ruga să se facă cât mai mică în banca ei, încât acesta să nu o observe, sau era vreo șansă să nu o recunoască? Dacă era adevărat tot ce se spunea despre acest om, o încurcase rău de tot, mai ales dacă era și genul care purta pică. Prinsă în gândurile ei despre planul perfect despre cum să scape din această încurcătură, nu realiză când acesta o strigase pe nume în timp ce făcea prezența.

-Venus Smith? Este prezentă sau?

-Prezentă, ridică ea ușor mâna, într-o stare perfectă de crispare. În momentul când privirile lor se intersectară, fu sigură că acesta știa exact cine e, urma ușoară de rânjet din colțul gurii pe care o lăsase să scape ușor dar o ascunsese la fel de repede, îi confirmase.

-Și..de ce te afli aici domnișoară...Smith? Zise el din nou pe acel ton autoritar dar profesionist.

-Urmez acest curs? Zise ea bâlbâit iar câțiva studenți începură să râdă.

-Mă refer cu ce scop urmezi acest curs și dreptul în general, domnișoară Smith.

-Pentru că îmi place, și doresc o carieră în acest domeniu.

-Am înțeles, stai jos, zise acesta după care își luă privirea de la ea și se concentră pe ce avea el de făcut, predându-și cursul în liniște. La finalul celor 80 de minute, căci ținuse un curs de aproape două ore fără pauză, răsuflă cu greu. În timp ce colegii ei ieșeau pe rând din amfiteatrul mare, ea se prefăcea că strânge lucrurile ca să tragă de timp și să rămână ultima, astfel poate își mai ispășea din greșeală, cerându-i scuze.

-Domnule profesor, putem vorbi un minut, zise ea pe un ton crispat și ușor timid.

-Ai un minut, zise el pe un ton serios.

-Îmi pare rău pentru..aseară, v-am confundat cu cineva și..și nu mi-am cerut nici scuze, și v-am și....făcut așa, gesticulând imitatator cu palma în aer.

-Lovit? Vrei să spui? Încă îmi simt maxilarul amorțit.

-Îmi pare sincer rău, am crezut că sunteți tipul care s-a jucat cu sora mea.