RĂSUFLARE Vol II

Cap 6

-Deci, după cum am spus, aceste legi se aplică doar în cazuri duble, ca ăsta. Sper că ați rămas cu ceva din tot ce am explicat, sunt niște capitole mai greu de parcurs.

Astăzi domnul profesor era și mai sexy ca niciodată, avea o cămașă albă elegantă, asortată la niște blugi negri, care îi veneau al naibii de bine, toată sala saliva în momentul ăsta, desigur că nu te puteai concentra la legi, când era ilegal să arăți așa de bine, se întreba dacă părul îi era la fel de moale pe cât părea, sau dacă petrecerea ore să poată ieși din casă cu imaginea asta.

-Domnișoară Smith, zise el când cursul luă sfârșit, are loc o întâlnire în aula de la etajul 3, sunt prezenți toți voluntarii și câțiva profesori, ai timp să mai rămâi măcar o oră?

-Sigur, zise ea zâmbind.

-Atunci să mergem, zise el făcându-i semn să iasă ea prima pe ușă. Este vorba despre un proiect cu schimburi de experiență, nu te stresa prea tare, chiar o să fie câțiva avocați ce dețin firme de avocatură, dacă te interesează ei caută voluntari pentru practică.

-Sună interesant, dar nu știu cât timp am, o să văd.

-Te poți gândi, de obicei lucrezi voluntar doar cât dorești, nu te constrânge nimeni, și eu am făcut-o când eram ca tine, asta înainte să devin procuror.

-Ați fost procuror? Zise ea uimită, nu știam asta.

El zâmbi, da, nu e ca și cum anunț pe toate Cv-urile sau peste tot că am fost, era în perioada când locuiam în Londra.

-Și de ce ați renunțat? Asta cu Londra nu era greu de ghicit, văzând confuzia de pe chipul lui, accentul dvs continuă.

-Habar nu am, poate că am vrut liniște? Sau poate vrusese de fapt să se desprindă de locul acela, de amintirile de la orfelinat, de faptul că fusese abandonat, vrusese să o ia de la capăt într-un loc nou unde nimeni nu îl cunoștea.

-Știți dacă continuați să vă holbați așa, nu mă ajută...mă face să mă gândesc la gânduri obscene sau ipostaze cu noi doi, zise, și putu să remarce că aproape se înecase cu aer, în timp ce se uita frenetic stânga sau dreapta, să vadă dacă auzise cineva mărturisirea ei. O bufni râsul. Stați liniștit nu ați fost demascat.

-Domnișoară..Smith, articulă el, nu îmi place jocul ăsta..este neadecvat, sunt profesorul tău ..și...și nu este bine, înghiți el cuvintele. Adevărul este că îl luase pe nepregătite, se gândea la ei doi în ipostaze indecente? Ar fi vrut să știe exact ce gândea, să vadă dacă corespundea cu ceea ce gândea el, să vadă dacă ar putea pune în practică toate aceste gânduri, oftă, știa exact cum să-l atace că să-l facă să se simtă ca un taur în călduri, nesatisfăcut.

-Care joc? Nu am zis nimic din ce nu este adevărat, știți îmi place să fiu sinceră, iar dvs vă tot holbați în decolteul meu de ceva vreme, am ochii aici sus, nu acolo, îl dojeni amuzată.

Știa și el unde se află ochii, doar nu era retardat, doar că fiind cu cel puțin 15 cm mai înalt ca ea, avea priveliște perfectă acolo, și nu se putuse abține, bluza crem ce o avea contura perfect acea parte a corpului, iar adâncitura ce aluneca ușor în V scotea prea mult în evidență doi sâni mari și rotunzi, probabili extrem de plini, pentru că nu părea să aibă prea mult push-up. Fusta care pica pe talie și aluneca  pe șolduri în culoarea mentei, ușor pliată, îi scotea picioarele lungi și subțiri în evidență, ascunse de cizmele negre cu toc. Era prea frumoasă, cea mai frumoasă femeie pe care el o văzuse vreodată, și era iscoditoare...ca o diavoliță, care se juca cu mintea lui. Preferă să nu mai zică nimic, păstră liniștea și pășiră în aula unde se ținea evenimentul. El merse și se așeză alături de ceilalți profesori, iar ea se așeză undeva pe un rând alături de alți studenți, nu trecu neobservată nici de cei care veniseră să își promoveze firmele și să caute studenți voluntari.