RĂSUFLARE Vol II

Epilog

-Vrei o pastilă? Zise ea către el, am ceva în geantă.

-Nu..u, sunt bine, zise el dar își ținea piciorul cu mâna, tremurul era evident, cravata îl strângea și gâtul i-se uscase. Avea mai multe emoții decât crezuse.

-Eu am luat una mai devreme, e calmantă, e în geantă acolo dacă te răzgândești, zise ea. El nu zise nimic dar se repezi spre geantă și luă folia neagră din care înghiți o pastilă. O bufni râsul.

-Nu ai văzut nimic...zise el încercând să se liniștească.

-Desigur că nu, chicoti ea, mă întreb de ce tremuri așa, de frig sau de frică că vei fii legat de mine o viață?

-De frig, cineva a dat aerul condiționat prea tare, zise el pe un ton glumeț.

-Sunteți gata? Zise Marte, care era gazda în această zi specială.

-Ești gata? Zise ea către el.

-Mai gata ca niciodată. Poți să mă ții de mână? Astfel nu cred că o să reușesc, zise el sincer, emoțiile erau prea mari.

-Ești culmea..domnule Wolf, eu sunt mireasaaa.

Pășiră plini de iubire spre altarul luminos, împodobit cu crini albi și trandafiri. Era cea mai frumoasă zi din viața lor, aveau să devină o familie în adevăratul sens al cuvântului. Erau cu adevărat frumoși, ea în rochia albă diafană iar el în  costumul negru, erau ca dintr-o poveste.

Îl privi pe bărbatul care după următoarea oră avea să fie soțul ei și zâmbi, în ultimii doi ani trecuseră prin multe, momente frumoase dar și momente mai tensionate, cu toate astea reușiseră să ajungă aici, pentru că în final nimic nu mai conta doar ei.

Era superbă, nu crezuse că avea să o vadă vreodată așa de frumoasă, nu că nu ar fi fost extrem de frumoasă până acum, dar acum strălucea în rochia albă, cu părul ei frumos, lăsat liber în bătaia ușoară a vântului, era într-adevăr ca o zeiță demnă de numele ei, și avea să fie soția lui. Dacă l-ar fi întrebat cineva în urmă cu doi ani dacă avea să ajungă vreodată în acest moment ar fi spus nu, totuși era aici și simțea că trăiește o poveste. Deși se schimbaseră multe în viața lor, ei erau aceiași, se iubeau la fel de pătimaș și cu toate astea nu se săturaseră încă unul de altul, aveau în continuare propriul lor limbaj al iubirii.

-Vă declar căsătoriți, spuse preotul a cărei prelegere nu o auzise nici unul dintre ei, fuseseră prea ocupați să se savureze cu o dorință mistuitoare. Poți săruta mireasa, continuă acesta, și o cât își dorea să o sărute în acest moment, așa că revendică ce era a lui într-un sărut mai mult decât pasional, unul plin de dorință și dragoste.

-Acum vreau să mă bucur de mireasa mea, crezi că se vor supăra dacă lipsim o vreme? Îi șopti el la ureche.

Nu, nu aveau, sau cel puțin nu o interesa, era prea nerăbdătoare să fie pentru prima oară cu soțul ei. Sunt singură că se vor descurca, îi șopti ea înapoi, după care îi prinse mâna și îl trase după ea, fugind prin mulțumite în timp ce toți râdeau si chiuiau.

O săruta de parcă nu o mai sărutase niciodată, lung și chinuitor, bucurându-se de fiecare părticică din ea. Îi trase ușor corsetul si îi mușcă sfârcurile întărite și i-le dezmierdă ca și cum era prima dată când le vedea,  limba lui gustă fiecare centimetru de piele, chinuind-o până ce aproape își dă-te duhul. Nu avea să se sature niciodată de el, de modul cum o făcea să se simtă, era extraordinar. Îi ridică poalele rochiei și îi atinse goliciunea cu membrul tare care pulsa de nerăbdare, fusese în ea de atâtea ori și cu toate astea nu se sătura, era clar o desfrânată, dar ce mai conta.

-Vreau să mă afund cu totul în fundul ăsta bombat, întorce-te, îi porunci, și se supuse, se aplecă pentru al întâmpina cu aceiași dorință de nestăpânit ca de fiecare dată. Simți cum o pătrunde, chinuitor de încet și se prinse mai bine de marginea tare a mesei pentru a avea susținere, încercând să-l cuprindă cu totul.

-Ro..man...te rog...

-Ești foarte nerăbdătoare iubit-o...

-Te rog...

-Mă rogi? Bine fie, zise și se scufundă cu totul în ea, ca să se miște frenetic până ce amândoi se eliberară la unison.

-Nu ai ieșit la timp, zise ea abia respirând, încercând să își aranjeze rochia.

-Nu...

-Ai făcut-o intenționat?

-Mai știi când ți-am zis..că dacă aș avea o fiică? Cred că am început să îmi doresc asta din ce în ce mai tare, zise el sincer.

-Roman, vorbești serios? Zise ea privindu-l neîncrezătoare.

-Foarte serios iubit-o, te deranjează?

-Nu știu..adică..nu cred, nu m-am gândit niciodată la asta. El zâmbi.

-Păi ai fi cazul să te gândești, deoarece eu nu mai am de gând să dau pe afară. Acum haide să ne facem simțită prezența la propria nuntă.

Ea încuviință și pășiră cu încredere printre nuntași care îi priveau amuzanți. Mama și tatăl ei erau acolo privindu-i cu dragoste, iar frații ei erau la fel ca înainte, niște nebuni, totuși acum atât de aranjați, până și Jupiter care nu purta niciodată costum elegant, acum era îmbrăcat în unul, Marte era Marte, se dăduse probabil la fiecare domnișoară de onoare, Titan și Aries erau prea ocupați cu băutura, îi înțelegea erau încă tineri și nu-i interesa prea multe, iar Luna? Unde era Luna, nu o vedea, probabil era ascunsă pe undeva citind vreo poveste de dragoste sau imaginându-și tot felul de scenarii caraghioase.
                                        ***
-Cine ești? Da-mi drumul, se zbătu ea.

-Cred că am nevoie de o mireasă, zise el, iar ochii ei mari și negrii se măriră de uimire. Ce naiba se întâmpla?

Pentru că băieții mai au nevoie de timp să se maturizeze, am decis să mărit prima dată fetele Smith. Deci Luna va fii următoarea.