RĂSUFLARE Vol II

Cap 9

Se simțea epuizat chiar și acum, se trezise târziu și plecase înainte ca ea să se trezească, ca să aibă timp să își schimbe hainele și să se pregătească de seminar. Fusese uimit să constate că ea venise și era acolo în al treilea rând ca și cum nimic nu de întâmplase. Ar fi preferat să lipsească, acum nu se putea concentra din cauza ei, se gândea doar la acele lucruri și se excitase din nou, ca un disperat ce era. Se așezase și lângă acei băieți în călduri de lângă ea, nu că el ar fi fost mai breaz, dar nu-i plăcea că ei râvneau la ce era a lui.

Domnul profesor era simpatic, stând acolo și încercând să se concentreze la ceea ce spunea, dar se vedea că nu e în apele lui. Probabil fusese foarte agitat de dimineață, cu toate astea era îmbrăcat perfect acum, avea o cămașă albă cu care îi obișnuise pe cursanții lui, peste care adăugase o vestă, dându-i un aer elegant și sexy. Ochelarii de tocilar venindu-i de asemenea, perfect, îi ascundea personalitatea de nestăpânit, dar ea acum știa ce se afla sub toată imaginea aia de băiat de casă. Știa ce se afla sub hainele ălea, aproape îi putea număra încă pătrățele de pe abdomen și îl simțea încă peste tot corpul ei. O durea da, abia mergea, dar nu vrusese să-i dea satisfacție, așa că își găsise toată energia și puterea și venise. Avea să-l facă să își recunoască singur sentimentele pe care și le nega atât de tare. Se simțea puțin vinovată pentru că se lăsase dusă de val ca o desfrânată, și mai rău era că-i plăcuse, simțise o plăcere sadică, fusese ca și cum se stăpânise atâția ani și acum într-un final se putuse elibera.

-Întrebări? Zise el cu acel accent al naibii de sexy, ca tot ce însemna el.

-Domnule profesor, zise o studentă de undeva din spate, eu aș vrea să vă pun o întrebare care nu are legătură cu cursul. Sunteți căsătorit?

-Dacă nu are legătură cu cursul, nu răspund la întrebări personale. Alte întrebări?

Oare să-l necăjească puțin? Ridică și ea mâna.

-Da, studenta în roșu, zise el încruntându-se, se temea de tot ce ar fi putut scoate pe gură diavolița aia blondă. Se îmbrăcase în roșu ca să ce, să-i arate că personalitatea ei era de nestăpânit, se convinsese de asta, sau voia să-l excite și mai rău și să-l facă să o pedepsească din nou. Bluza aia roșie era prea indecentă chiar și pentru privirile lui, nu putea vedea ce avea în continuarea ei, dar spera că nu chiloți.

-Voiam doar să vă întreb același lucru ca și colega mea, cred că toate murim de nerăbdare de la începutul semestrului să știm dacă sunteți căsătorit.

Deci așa, se juca cu el. Ce vă face să credeți că mă puteți întreba lucruri personale?

-Poate pentru că sunteți așa de abordabil, zise ea și sala începu să râdă. Doar nu era căsătorit pe bune? Adevărul era că nu se gândise niciodată la asta.

Văzând nedumerirea de pe chipul ei, își dă-te seama că începea să își imagineze lucruri, deja observase că atunci când stătea așa pe gânduri și avea fața aia îi treceau prostii prin cap. Nu sunt..căsătorit, zise într-un final. Știa că iar era el cel care ceda, dar decât să-i treacă tot felul de bazaconii prin cap mai bine renunța la principiile lui, se gândea că nu ar fi întrebat același lucru ca fata de dinaintea ei dacă nu ar fi vrut să își confirme ea lucruri, și după cum se așteptase acum toată lumea credea că era abordabil să fie întrebat orice le trece prin cap.

-Aveți atunci o iubită? Întrebă o altă fată.

-Aș vrea să faceți puțină liniște, dacă se poate. Nu am o iubită, iar viața mea personală nu cred că vă privește, sunteți toți aici ca să participați la acest curs pentru a învăța ceva, mă gândesc că încă vreți să-l promovați. Totuși de ce răspunsese ca un fraier la întrebare dacă nu-i privea viața lui, se lovi mintal. Bun, sunteți liberi, domnișoară Smith, am nevoie de ajutorul dvs, ia te rog referatele și ajută-mă să le duc la mașină. Ea doar aprobă, se ridică și acum putu să observe fusta neagră de piele pe care o purta, împreună cu cizmele lungi negre, care păreau preferatele ei.