Cap 7

71 7 1
                                    

Se simțea puțin vinovată pentru că îl lăsase să creadă toate acele lucruri despre ea, nu arăta prea bine, pentru prima dată îl vedea cam răvășit, părul îi era ușor neglijent, avea cearcăne sub ochi, pe semne că somnul nu-i fusese unul foarte bun, iar hainele păreau puse la nimereală, avea un tricou negru peste care adăugase un sacou crem și niște blugi într-o culoare nepotrivită. Se întreba dacă el era așa din cauza ei, oare era posibil? Poate ar trebui să-i spună că nu se întâmplase nimic între ea și avocat, iar bărbatul cu care plecase era Mike, un prieten din copilărie. Dar pentru că era așa încăpățânat și orgolios încât nu putea să admită măcar că o vedea mai mult decât pe studenta lui, decise să se mai joace puțin cu mintea lui. Stătea în primul rând acum, își luase o rochie într-un alb închis, lucios, în stil grecesc, care îi venea foarte sexy și bine, îi lăsa câteva tatuaje la vedere, dar pe ea nu o prea deranja, în picioare avea niște pantofi cu toc înalt asortați, și se machiase mai mult ca de obicei, dar cât să fie plăcut. Pe domnul profesor îl observase că se abținea să nu se uite la ea, de parcă ea era proastă și nu se prindea, nu-i convenea, și părea iritat, își atinsese scopul. După finalizarea cursului așteptă să iasă studenții, după care se apropie de el.

-Astăzi aș putea să plec mai repede, zise ea, am o întâlnire, promit că voi organiza restul de activități la timp. Îl observă cum se încruntă, probabil nu auzise nimic din ce vorbise ea, decât cuvântul întâlnire.

-Așa te îmbraci în mod normal la orice întâlnire? Tonul fiindu-i iritat. Nu se putuse abține, arăta dumnezeiesc de frumoasă, parcă era o zeiță. Cum îndrăznise să se îmbrace așa pentru un alt bărbat, când până mai ieri se arăta interesată toată de el.

-De ce? Nu vi-se pare că îmi stă bine? Eu zic că arăt super, rochia asta mă face să arăt elegant și sexy, nu vreau să pară dezinteresat după noaptea trecută.

-La drq Venus, te-ai culcat și cu tipul de aseară? Te culci așa ușor cu orice bărbat îți iese în cale? Spuse nervos. Dacă o faci ca să mă enervezi pe mine, nu ar trebui să procedezi așa, nu mă simt..atacat.

-Atunci de ce înjuri, ridici tonul și devii recalcitrant domnule profesor? E doar așa ce ar face un profesor grijuliu? V-am dat ocazia aseară să mă ajutați să mă faceți să mă simt mai bine, nu ați dorit, deci trebuia să îmi stăpânesc cumva focul, nu pot sta excitată atâta amar de vreme din cauza dvs, știți cum e, devine dureros. Acum dacă nu vă deranjează, a venit sigur să ma ia, mergem la mine, sunt singură azi.

-Nu..înjur.. zise dar fusese lăsat baltă aici în mijlocul amfiteatrului, ca un taur nervos și frustrat. Simțea că turbează, dar totuși nu era în stare să facă nimic, era un laș. Ieși și porni spre parcare, unde o mai și văzuse zâmbind larg în timp ce urca în mașina acelui tip, care se vedea că nu era serios, voia să-i intre în chiloți.

-Acela este tipul? Zise Mike, cred că l-ai cam terminat, dacă se puteau ucide oameni doar cu privirea, aș fi fost mort acum, râse el.

-Chiar crezi că îl interesează, dacă e doar în capul meu...

-Păpușă, crede-mă, e în limbă după tine.

-Lasă-mă acasă, deși e păcat de rochia asta..

-La ai tăi?

-Nu, la apartament.

Ajunse la bloc și dă-te cu cartela să intre, după care se întinse spre peretele din dreapta să aprindă becul din scară, era întuneric beznă, era 19 seara, cursul de azi fusese la o oră obositoare, voia să își facă o baie caldă și să bea un ceai. Când becul se aprinse un țipăt îi scăpă involuntar. Profesorul stătea pe scări așezat și se uita la ea de parcă avea ochii injectați. Ce naiba, ce e cu tine? Ce cauți aici?

RĂSUFLARE Vol IIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum