RĂSUFLARE Vol II

Cap 17

-Deci te-ai despărțit de mine doar pentru că ei știau de noi? Zise ea uimită.

-Îmi pare rău, a fost singura soluție..

-A fost o soluție egoistă, eu nu am fost implicată. Știi de când încerc să ascund lucrurile astea să nu ajungă la tine? De mai bine de două săptămâni, m-am lăsat jignită, pipăită...și toate ca să aflu că tu știai deja și ai decis că tu știi ce este mai bine pentru amândoi.

-Cine ți-a făcut toate astea va plăti, mă voi asigura. Îmi pare rău...nu a fost niciodată vorba că m-am săturat de tine din cauza că nu te-ai mai culcat cu mine, chiar crezi că doar asta mă interesa? La naiba, zise furios, știi cum a fost pentru mine luna asta? Un coșmar, a fost groaznică, am vrut de nenumărate ori să vin la tine, nu suportam să te văd așa, mă măcina. Venus..te iubesc.

-C..e? O luase complet pe nepregătite.

-Mi-a luat prea multe timp să accept eu asta ca să pot să o spun, știu că este foarte târziu, dar..mi-am dat seama că dacă nu o voi spune acum, voi regreta întreaga viață. Nu știam prin ce treci, am luat acea decizie în speranța că nu te va afecta..mă urăsc acum pentru asta, și nu aștept ca să mă ierți.

-S-au întâmplat prea multe acum...nu le pot procesa.. sper că mă înțelegi. Sunt obosită, aș vrea să merg acasă.

El doar aprobă, dar luase o noua decizie, fusese o prostie să creadă că lucrurile se vor rezolva doar pentru că el se despărțise de ea, fusese doar un timp până toți aflaseră. Descoperise și prin ce trecuse ea în tot acest timp, forumul era plin de bârfe, iar el nu știuse nimic, dacă ar fi știut...

-Ești sigur? Zise decanul surprins.

-Sunt sigur, ea e mai importantă pentru mine decât orice, mi-am dat seama de asta și nu mai vreau să îmi petrec timpul mințindu-mă singur.

-Ne pare tare rău, dar într-adevăr, dacă nu plecai tu, trebuia să plece ea, problema luase amploare, mai este și faptul că va-ți pierdut controlul cu acea luptă puerilă care nu merge ascunsă, însă înțeleg, am fost și eu tânăr și probabil ca și bărbat aș fi reacționat la fel, zâmbi acesta.

-Vă mulțumesc... acum merg să încerc să repar ce am stricat...

-Mult succes..

Alergase, alergase cum probabil nu o făcuse niciodată, dar nimic nu mai conta, decât ea. Bătu cu putere la ușa apartamentului și când o văzu știuse, știuse că ea era totul pentru el, o iubea pe făptura asta, și avea să facă totul ca să o aibă înapoi.

-Roman? Zise ea confuză, ce faci aici, dacă te vede cineva...

-Nu mai contează, nu mai sunt profesorul tău, pot să fiu aici.

-Despre ce vorbești?

-Am demisionat, acum sunt doar un bărbat ce caută iertare..

-Vorbești serios? Ai demisionat? Ești normal?

-Sunt foarte normal, doar că foarte îndrăgostit.

-Nu este bine, mergem acum și le spunem că ai luat o decizie pripită..

-Nu a fost o decizie pripită, am făcut asta ca să pot să fiu cu tine, nimic nu este mai important. Venus te iubesc...te iubesc atât de mult că în ultima lună nu am dormit nici măcar o noapte cum trebuie, am vrut de atâtea ori să te iau în brațe să îți spun cât sunt de idiot și că pot să rămân cu tine o viață întreagă fără să te ating, nu am nevoie de treaba aia, te vreau pe tine așa cum ești. Nu a fost niciodată vorba de sex..ar trebui să o știi foarte bine, nu erai tu atotștiutoare...