RĂSUFLARE Vol II

Cap 3

-Deci, voluntari? Rasună vocea impunătoare a profesorului. Sigur că nu avea chef de făcut toate acele munci voluntare ce țineau de profesor, dar nu prea avea de ales. Întinse ușor mâna, probabil nu dădea de bănuit atât de mult, fusese mereu printre primii la materiile astea, deși nu părea.

-Bun, alt cineva? Zise el, ca și cum ar mai fi așteptat și alți voluntari, deși știind foarte bine situația. Ei bine dacă nu mai există alt cineva, continuă el, domnișoara care s-a oferit, cum spuneai că te cheamă? Făcându-se că uitase și așteptând răspunsul ei, va fi un fel de asistentă a mea de azi, după ore rămâi să discutăm câteva aspecte.

-Desigur, confirmă ea. Chiar uitase cum o cheamă? Numele ei era neobișnuit și aproape deloc întâlnit, era posibil să-l uiți? Nu că ar fi trebuit să-i pese prea mult, cu toate astea se simțea puțin deranjată.

-Primești credite în plus? Spuse tipul care stătea lângă ea, nu își aducea aminte numele lui, era imposibil să reții un nume într-un an de aproape 100 de persoane, mai ales ca la drept penal veneau și din alți ani, sau cursanți interesați să își adauge cursul la fișa proprie, iar în ultima perioadă părea că amfiteatrul de aproape 150 de locuri era mai mereu full, se întreba dacă nu cumva toate aceste fete veneau și fără să urmeze cursul.

-Nu știu, zise ea într-un final, nu sunt sigură, deși așa ar trebui.

-Venus nu? Zâmbi el. Avea un zâmbet drăguț dar părea ciudățel chiar și pentru ea, care venea dintr-o familie în care tatuajele, motocicletele și lumea asta considerată ciudată era ceva normal. Avea o căciulă neagră care îi lăsa doar puțin din păr afară, cearcăne uriașe sub ochi, și îi sclipeau ochii, dacă nu era drogat, era cu siguranță jucător de jocuri video.

-Da.., și tu ești, făcu o pauză mai mare în vorbire.

-Tj, ai un nume unic, te-am reținut din încă primul an, dar nu am avut ocazia să vorbim. Știi există un film cu o tipă pe care o cheamă Jupiter, ca pe cealaltă planetă, ți-ai fi plăcut mai mult Jupiter?

Voia să-i răspundă, dar domnul profesor le distrase atenția.

-Am uitat să vă mai zic și că nu îmi place ca cineva să vorbească în timpul cursului meu, de obicei îi poftesc afară, zise el. De ce se uita fix la ea, nu era singura care vorbise din toate aceste persoane, cum de o observase doar pe ea. Renunță să-i mai răspundă tipului, și se concentră pe curs, care se terminase destul de repede, deși contrar așteptărilor, profesorul sexy își predea într-un mod plăcut cursul. Își strânse lucrurile pe care le băgă în rucsacul negru și așteptă ca toți să părăsească sala.

-După tine, zise el.

-Unde mergem? Zise ea puțin bulversată.

-În biroul meu să discutăm despre aspectele administrative? Zise el nedumerit, ridicând o sprânceană și încruntându-se confuz.

-În biroul dvs? Zise ea nesigură, de ce să mergem în birou, credeam că discutăm aici.

-E mai confortabil acolo, în plus am laptopul și servieta în birou.

Merse alături de el până ajunse în fața biroului, făcându-i loc să deschidă ușa, el îi făcu semn să intre și păși cu neîncredere, oare era bine să fie cu el într-un loc închis? Auzise adesea de cazuri în care profesorii profitau de studentele care îi ajutau ca voluntare.

-Nu te mănânc, zise el și aproape putuse să audă un mic surâs, care o gâdilă pe șira spinării, în plus din câte am văzut stai bine pe partea de autoapărare, nu vreau să sfârșesc cu boașele tăiate nu? Zise el de data asta cu zâmbetul pe buze.