Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 7

-Ia un loc, îmi zice bărbatul din fața mea.

-Ce am făcut, domnule director? îl întreb. Eu n-am fost chemată în viața me la director.

-Nimic, spune scurt. Stai calmă.

-Și atunci de ce mă aflu aici? mă încrunt pentru o secundă.

-Pentru că voiam să-ți spun cât de mult îmi place de tine și că eu sunt...

-Ia stai ușor, îi tai creanga. Nu am de gând să stau aici în timp ce unul ca tine vrea să-mi facă avansuri sau poate, la naiba, vrea să mă violeze, ai inteles? adaug pe ton nervos.

-Păi eu nu vreau...

-Să știi că nu-mi pasă ce vrei  sau nu, dar îți spun o singură dată și sper să-ți intre bine în cap. Stai departe de mine și mai ales de pietenii mei, ai înteles? Că de nu, război va ieși în această școală, îl ameninț pe individ ca mai apoi să mă apropii de ușă.

-Măcar stai să lămurim lucrurile, vrei? insistă cu tupeu.

-Tu știi că poți înfunda pușcăria, nu?

-Hope, ia un loc și haide să discutăm. Eu mă aflu aici doar din cauza ta, nimic mai mult, spune așezându-și coatele pe suprafața lăcuită a biroului.

-Să inteleg că ești vreun obsedat? rostesc în necunoștință de cauza.

-Hai să fim serioși. Daca eram vreun obsedat... în secunda asta mă aflam lângă tine încercând să te agresez sau cine știe ce altă minunăție, râde.

-Obsedat sau nu, stai departe. Și ai face bine să intri subit la pensie, nu aici e locul tău, mârâi pentru ultima dată înainte sa părăsesc biroul.
   
   Ies val-vârtej  neavând o țintă clară. La oră nu vreau să mă întorc și nici să aud întrebări care mai de care fără sens.

    Arunc privire pe hol. Gol. Asemeni unui cerșetor mă așez jos într-un colț mai ferit de ochii lumii pentru a-mi trage sufletul.
   Dintre toate, ce tocmai eu?

-Ce s-a întâmplat? mă întrebă Josh, fiind urmat de Jane.

-De ce te-ai dus la director?

-Ești bine? intervine Luke îngrijorat.

-Da, stați calmi. Nu s-a întâmplat nimic. Voia să mă întrebe  câte ceva
despre liceul nostru.

  Mint cu nerușinare, dar nu pot să le spun ce s-a întâmplat.

- Copii mă duc până la bibliotecă. Îmi trebuie o carte, vin imediat, murmur și plec.

   Luke este chiar în spatele meu. O dată intrați in bibliotecă, îl apuc pe şaten de braț trăgându-l cât mai departe de restul tinerilor printre rafturi .

-Ce s-a întâmplat?

-S-a întâmplat că am aflat o chestie, rostesc apăsat căpătându-i atenția. Dragul nostru director e pedofil...

-S-a atins de tine? mârâie imediat.

-Nu. M-ai aveam un pic și-l plesneam. Mi-a pus că mă place și am început să-l ameninț, mă răstesc în șoaptă uimită de ceea ce am reușit să scot pe gură.

-Lasă că e bine, mă trage la pieptul său . Nu se va atinge de tine, promit. În caz că-ți mai face sau zice ceva mergem la poliție.

-Vai durule?! Ce rău ești, chicotesc eu .

-Da și asta doar pentru că nu vreau să se atingă nimeni de mâța mea. N-o să pătești absolut nimic, adaugă privindu-mă în ochi. Acum hai la ore.

Discuția noastră s-a încheiat cu un sărut dorit și mult așteptat. Restul zilei a fost destul de bine, fără director și fără ore grele. Cum s-a sunat toți am zbughit-o pe ușă plecând acasă. De data aceasta fără Luke. Drumul a fost plictisitor.

-Ce faci, mamă? o întreb când scap de încălțări și geantă.

-Bine, puiule. Strâng dezordinea  cauzată de tatăl tau, îmi răspunde femeia continuând să adune cioburile.

-Din nou și-a pierdut CD-ul cu Star Wars? spun amuzată.

-Ai nimerit-o...

-Eu fug sus. Măa anunți și pe mine când masa-i gata?

-Sigur, fugi.

    O dată ajunsă în cameră deschid prima carte care-mi  vine în minte și o citesc, iar puținele momente in care iau pauză mai arunc o privire și prin caiete.

-Hope, strigă mama din josul scărilor. Coboară!

     Închid cartea și o zvârl pe podea lăsând si cele două caiete să o urmeze. Apuc halatul pe care îl îmbrac până să mă așez în capul mesei ocupând locul tatei.

-Tu, valea! mă împunge bătrânul meu tată în nas.

-Nici o șansă, nu în seara aceasta, mă opun folosind cel mai irezistibil zâmbet al meu.

    Până la urmă tata a cedat și a ocupat locul din stânga mea, iar mama pe cel din dreapta.
 
       De câteva ori bărbatul a încercat să deschidă subiectul ce făcea referire la noul director.  Cred că voi începe să-i ard ziarele, nu stiu de ce.

-Hope, rostește tata atrăgându-mi atenția.

-Hm?!

-Nu mi-ai spus ce părere ai despre director, continuă acesta folosind o mimică ce nu denotă nimic altceva decât dezgust.

-E destul e bun, cred.

-S-a întâmplat ceva, dragă? mă apucă mama grijulie de mâna.

-Sunt bine, surâd slab. Sunt doar puțin obosită. Cred că mă duc sus, a fost o zi a naibii de lungă, iar mâine va fi și mai și, încerc să mă strecor de la masă fără să dau de banuit.

       Urc scările cu viteză mai să mă impiedic de vreo două dintre ele. Îmi abandonez hainele pe podeaua rece alături de halat îndreptându-mă spre baie.

     Un duș fierbinte nu face nimic altceva decât să mă ajute să-mi relaxez toți mușchii și să scap de toate gândurile ce m-au bântuit pe tot parcursul zilei. Nici un Fabian, nimic.

      Ies înfășurată într-un prosop mare si pufos în căutarea unor pijamale călduroase pe care le îmbrac numaidecât când le găsesc așezate în sertar. Telefonul vibrează neîncetat atenționându-mă că am primit un mesaj. Las bucata pufoasă de material pe brațul scaunui întinzîndu-mă după telefon.

Luke: Noapte bună, blondo! Te iubesc.

     Un zâmbet tâmp mi se întipăreşte pe față. Numai gândul că aș putea să-l pierd pe şaten mă face să mă cutremur din toate încheieturile.