Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 14 Balul-partea I

   Este frumoasă! Fură privirile domnilor și le atrage pe cele invidioase ale doamnelor din magazin. Decolteul în formă de inimă și pietrele de un albastru intens se pare că l-au cam blocat pe Nick. Băiatul uită se mai respire preț de câteva secunde, dar este trezit din visare de către sora sa care-l atenționează cât ai clipi plesnindu-l peste umăr. Tușește și revine la paharul de șampanie spre amuzamentul lui Emily care admiră rochia analizându-i fiecare detaliu, cusătură și model.

-Este... Eşti perfectă! se bâlbâie băiatul după ce dă peste cap băutura.

-Chiar ești foarte frumoasă, Nick are dreptate! îl aprobă femeia cu zâmbetul pe buze. Este a ta, fără comentarii sau alte obiecții!

-Cred că m-am îndrăgostit, suspină tânăra Fabian lăsându-ne pe toți mască. De rochie oameni buni, nu vă mai gândiți la prostii!

 O dată rochia cumpărată fiecare dintre noi a aruncat o ultimă privire spre pungile de cumpărături asigurându-se că nu există nici o altă șansă să se răzgândească, apoi am pornit pe rând spre ieșirea clădirii.

-Copii... tatăl vostru a spus că la ora 20:00 să fiţi jos. Plecăm spre petrecere atunci, aţi înţeles?

    Cei doi tineri aprobă, dar eu refuz să o fac dând doar ușor din cap mormâind ceva indeșcifrabil mai mult pentru mine.

- Hope, vrei să mergi cu mine? mă întreabă Nick ajunși în parcare.

-Păi şi fetele? murmur nedumerită.

-Hai, du-te tu cu Nick şi ne întâlnim acasă, îmi spune femeia deschizând portiera.

   Cu un surâs slab fac o piruetă pe călcâie mergând pe urmele băiatului până când acesta se oprește în dreptul unei bijuterii pe două roți.

-Asta este a ta? îl întreb cu gură căscată arătând spre motocicletă.

-Da! răspunde  scurt înmându-mi o cască.

-Mulţumesc...

-Ţine-te bine, mă atenţionează acesta. Uite, dă mâinile! rostește și îmi apucă încheieturile așezându-mi brațele în jurul trupului său masiv.

     Trag aer în piept şi măresc uşor strânsoare, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să devin donatoare de organe fără voia mea. Motorul porneşte şi o dată cu el şi noi începem să nedeplasăm cu viteză. Tensiunea şi adrenalină îmi curg prin vene asemenea unui torent cu fiecare curbă luată până când sunetul motorului se diminuează o dată cu intrarea noastră pe porţile curții.

 -V-am luat! strigă Nick zâmbitor gesticulând fericit când cele două femei Fabian își fac apariția la puțin timp după noi.

-Stai uşor, Tarzan! rostesc bătându-l pe spate de câteva ori.

-Trebuie să apară Bella, zice Julie smucindu-mă cu putere. Haide în cameră!

-Şi ea este?

-Bella este o foarte bună prietenă de familie care ne va ajuta  cu părul  şi cu machiajul pentru seara aceasta. Mişcă-te!

-Gata. Vin, stai ușor! îi spun urmând-o cu atenție.

  Este destul de ciudat. Cei de aici m-au primit cu braţele deschise în timp ce familia şi prietenii mei se află departe. Aici sunt o străină în adevăratul sens al cuvântului... pe când acolo eram eu. Voi face tot posibilul să mă întorc acolo. 

Cu o simplă privire aruncată peste umăr lui Julie întru în baie evitând vreo altă întrebare stânjenitoare. Dau drumul apei calde ca mai apoi să-mi abandonez hainele pe podeaua rece în favoarea duşului unde... îmi răsfăţ pielea cu un miresme care mai de care mai încântătoare.