Fantastic Love

Capitolul 1 "Poveşti"

    Trecuseră câteva ore de când am plecat de acasă. Ben este atent la drum în timp ce eu mă plictisesc groaznic.

    E totuși atât de ciudat, de straniu... Noi niciodată nu putem sta liniștiți atât de aproape. Înspãimântãtor, într-adevãr!

    - Ben! mă aud vorbind, iar picioarele mele se așază mai comod pe bord. Mârâitul lui este inconfundabil, înghite în sec și vorbește fără să mă privească.

    - Nu cred că faci asta. așteptă un răspuns, dar văzând că nu îl primește, încearcă să îmi pălmuiască picioarele, atunci revin la poziția anterioară delectându-mă cu uimirea sa.

    Ridic bărbia ușor în sus privindu-l superior. Pot paria că înjură în gând, mai ales că prinde roșu la semafor.

    - Știi, aș putea locui la mătușa Olivia. Blocul ei e vizazi de liceul meu. se încruntă rapid, dându-mi replică.

    - În plus, nu ar mai trebui să faci absolut nimic, pentru că ea te iubește mai mult decât pe oricine. deschid gura pentru a aduce un alt argument bun, dar mă oprește dintru-o mișcare a capului. Fie, rămâi la ea. Dar când se va sătura de tine, să nu apelezi la mine. îmi dau ochii peste cap, imitându-i tonul pe care a spus ultima frazã.

    Peste alte câteva ore ajungem în Los Angeles, acum trebuie doar să ducem toate bagajele sus, dar oricum mătușa Olivia s-a ocupat de tot din timp.

    Avantajul de a avea o mătușă super bogată.

    Ne așezăm cu toții la masă pentru a servi cina. Mătușa încearcă să afle detalii despre iubita neexistentă a lui Ben. Îmi dau ochii peste cap la remărcile lui Ben, dar se pare că este rândul meu.

    - Iar tu, Ame? Nepoțica mea frumoasă! iubirea Oliviei pentru mine a prins rădăcini încă de când m-am născut.

    Fratele ei nu avea condiții destul de prielnice și pentru al doilea boboc, dar mama nu a vrut sub nici o formă ca ea să mă crească. În schimb ne-a trimis mereu bani, deși între mama și mătușa mereu au fost replici acide.

    - Încă nu mătușică, Ben l-ar face praf cum face el de obicei. spun privindu-l urât amintindu-mi de fostul meu iubit, Castiel, nu îmi făcuse nimic, doar cã Benjamin Grimm are un cap de piatrã.

    Mătușa mă aprobã din cap, mă înțelege perfect.

    - Benjamin, nu știu dacă fratele meu ți-a povestit vreodată de ce sunt eu singură. vorbește încet, eu știam şi sper că nu am să sfârșesc ca Olivia... Gerald, acționa la fel ca tine în tinerețe. Nu voia pe nimeni lângă mine, spunea mereu că el o să îmi găsească pe cineva potrivit. Dar uite-mă aici, singură la cei patruzeci și cinci de ani ai mei. Nu știu de ce acționezi așa cu sora ta, dar îți jur că nu te voi mai lăsa să faci asta. spune încruntându-se la final.

    O ador, pur și simplu o ador! Dar desigur, el nu poate să tacă...

    - Mătușă, te înțeleg, dar nu vreau ca sora mea să dea peste cineva care să o rănească! devin exasperată.

    - Și numai tu ai voie să o rănesti, așa-i? spun aruncându-i o privire nu tocmai frumoasă. Noapte bună, domnule Grimm! Mătușă! mă ridic, îndreptându-mă spre camera mea.

    Mâine încep școala, așa că sunt suficient de extenuată pentru a dormi.

    Simt cum pătura este trasă de pe mine.

    - Cap de piatră, dispari! spun aruncând cu perna în el, dar spre uimirea mea aud un glas de femeie, ca mai apoi să apară și râsetele lui. Îl urăsc!